in autobuz

azi cand mergeam cu autobuzul 335, care e aglomerat ca de obicei, forfotind de oameni, cei mai multi grabiti sa ajunga la servici, privind fara prea mare incantare perspectiva unei zile de munca monotone, am vazut o scena care mi-a ramas in memorie.

era o femeie batrana imbracata in cafeniu care statea pe scaunul dinspre culoar. era palida si vestejita, as putea spune chiar ca pe fata i se citea apatia si plictseala. era un fel de plictiseala sacaita pe care ridurile i le imortalizasera pe chip. privea cu o figura acra in jur si era foarte normala din toate punctele de vedere. cel putin, asa crede toata lumea.

mie mi-a ramas in minte. nu pot sa imi dau seama de ce, dar e acolo si trebuie sa-ti spun scena. dar mai intai, trebuie sa o cunosti si sa o vezi asa cum am vazut-o eu. avea niste ochi caprui, mai degraba cafenii, dar un cafeniu palid, sticlos care impreuna cu umezeala din jurul ochilor ii facea sa arate mai tristi. nu exprimau nici o emotie sau chiar daca o faceau, era vast mai nesemnificativa decat fata.

ti-am zis ca era imbracata in cafeniu, nuante de maro si cateva pete de un galben nedefinit care formau un melanj bolnavicios. arata exact ca o pensionara tipica, care se pregateste sa moara si probabil se duce sa isi mai vada o data locul de veci.

stateam aproximativ in fata ei si ascultam muzica si ma uitam in jur plictisit si usor ingrijorat la gandul ca probabil voi intarzia. in timp ce incepusem sa ma foiesc de caldura, m-a privit, si simtindu-ma privit, am intors capul. s-a uitat la mine, fara nici un fel de expresie. parea ca orice emotie nu mai razbatea pana afara. era dezinteresata, plictisita si sacaita. dar in acelasi timp am avut impresia ca expresia ei era ca si acoperita de o masca de ghips care acum se intarise. din vreun motiv, mi s-a parut inteleapta. ceea ce e destul de ridicol din partea mea de fapt privind in retrospectiva. nu parea distinsa in nici un fel, nu era rasata, era absolut banala.

arata ca una dintre bunicile alea din povesti care sunt obosite si afanisite. ele in general asteapta sa se vestejeasca in continuare cocand prajiturele cu scortisoara si briose pentru nepoti in vreun fel de case parfumate cu diverse esente de vanilie, rom in o groaza de sticlute si fiole. dar femeia asta nu parea sa fie asa.

ea nu parea sa aiba nepoti si in nici un caz o bucatarie comfortabila. mi-o puteam imagina la cozi interminabile prin hala stand dupa carne mai ieftina sau facand mai multe lucruri cu varza si cartofi decat pot sa-mi imaginez.

si, la un moment dat, ii suna mobilul. ceea ce a fost oarecum straniu. nu ma asteptam sa aiba mobil si judecand dupa privirile celor din jur, nici ei nu se asteptau la asa ceva. cand si-a scos telefonul din rochia maro, am vazut ca are degete groase, umflate de munca. poate a fost o muncitoare, sau o nevasta de taran. una dintre unghii era innegrita. probabil ca o lovise. a ridicat telefonul la ureche dupa ceva timp, pentru ca parea dusa pe ganduri cand a sunat si a raspuns mai tarziu. pe alt scaun, era un tip tanar, intr-un trening, tuns scurt care o privea surprins. poate se intreba de ce era plecata de acasa unde probabil o cauta moartea.

a raspuns si pe urma imediat a inchis si si-a pus mobilul in poala resemnata.

ce existenta ingrozitor de plictisitoare si monotona o fi ducand femeia aia, desi din vreun motiv ciudat, am impresia ca in momentul asta nu mai e in viata.

pensionarii enervanti

stiai ca trebuie sa vina si asta mai devreme sau mai tarziu. asa cum ei sunt indignati cand eu stau jos si ei nu, la fel sunt si eu indignat cand ei comenteaza. in fine, stiu ca ti se pare treaba asta ceva complet banal si neinteresant, dar uneori dai peste oameni interesanti.

de exemplu, eram in 335 si mergeam eu linistit spre dorobanti. si dau peste un mos evident beat care se lua de toata lumea si ne explica ce bine era pe vremea lui ceasca. si desi trasnea de miros (sau doar pe mine aparent - exista niste forte nedescoperita inca, s-ar putea sa fie de-aici) era ferm convins ca era perfect in regula si ca are dreptate. nu numai atat, dar a intrat in cardasie cu un alt mos, care desi parea mai curatel, era pe aceeasi lungime de unda. ala e deja unitate standard.

de fapt nu despre ala voiam sa va povestesc, desi a mai fost unul beat care nu stiu ce naiba voia (desi cred ca era doar betiv, nu pensionar, si nu, multimea betivilor nu include multimea pensionarilor) - prietenii stiu de ce ;)

dar, sunt doi foarte amuzanti de care vreau sa-ti spun. primul era in 34 cand mergeam spre scoala si era destul de dichisit desi se poate sa fi baut cam mult. ideea e ca a fost "declansat" de alt mos. adica mosul 2 fusese refuzat de un tip cu scaunul. si mosul 1 incepe amuzat - dar domne, ce, stai linistit, bucura-te de viata si a inceput sa povesteasca in tramvai despre tineretea lui - si anume ca a lucrat undeva pe langa politie - cea de langa dinamo si ca a vazut multe la viata lui - betivi, drogati, homosexuali, lesbiene, legionari etc. toata lumea se cam amuzase la momentul asta. mosul 1 a continuat - si va spun eu, cel mai bine e sa iubiti, faceti cat mai mult sex! - deja babele erau livide si se uitau concentrandu-si toata ura spre mos sperand ca poate cumva le tasnesc raze laser din ochi si-l taie pe golan...
mosul ala parea super amuzant totusi si erau si niste tipi mai tineri care incepusera sa rada. duh... ma rog... exista si unii mai distractivi banuiesc.

alta chestie e cu o baba/mos persoana in etate care urcase in tramvai si voia un loc pe scaun. toata actiunea s-a desfasurat cam asa:

1. urca mosul in tramvai -


2. mosul alege unde sa stea -

3. gaseste o "partenera" -


cam asa ceva... ma rog partile adaugate de mine sunt evidente...

a, si apropo, am fost la biserica sa trec pe sub masa - trebuie sa-ti povestesc si despre asta... dar mai intai probabil ca vreau o bomboana.