sâmbătă, 31 mai 2008

explica-mi o faza...

da, intotdeauna m-am intrebat de ce merg unii tip pe strada tinandu-se de testicule. pur si simplu e ceva care m-a depasit pana azi.

 

azi, cand am fost cu catelul la pranz (iti zic cum m-a enervat asta in cateva momente) mi-a picat in sfarsit fisa. si am hotarat sa iti explic printr-un desen retardat -

blogpost-cock

cam asa ceva se intampla. ingenios nu?

 

acum despre caine... stii ca uneori orice caine se mai cearta cu cu alt caine. de asemenea probabil ca ai auzit faza cu - merg la agatat tipe cu cainele. nu in ultimul rand ai auzit ca asta nu merge foarte bine.

sa-ti povestesc. eram eu cu cainele azi la pranz si vad pe cineva din vecini - din vecini inseamna pe o strada paralela oarecum. si era cu cainele. persoana de care iti zic avea un caniche negru micut, mascul. problema. oscar = mascul. si din nefericire, mascul+mascul de obicei e diferit de love pentru caini.

si tocmai ma gandeam ca ce super ca o sa pot vorbi cu persoana asta sa aflu mai multe etc etc, se trezeste javra mea idioata sa se ia la bataie cu caniche-ul ala idiot si tot planul meu genial se duce-n pizda ma-sii. si eram atat de aproape...

dupa ce reusim sa ne separam cainii eu molfai acolo un scuze pentru ca totusi oscar incepuse. singurul comentariu a fost "e vaccinat?" la care eu am raspuns enervat "da este, si al tau?" raspunsul vine "normal". si atunci si intrebarea "si motivul pentru care pui intrebari de genul asta este care?" moment in care eu am intrat in bloc si i-am aplicat putin constitutia cainelui.

ma asteptam ca din toate javrele de pe strada sa nu se ia de acea javra. era chiar atat de dificil ce voiam? de acord, poate era un cacat oricum dar asa nici macar n-am aflat.

ghici cine doarme pe balcon in seara asta...?

joi, 29 mai 2008

nu se intampla in bucuresti...

observand posturile anterioare simt ca imi pot permite o paranteza in care sa imi vars si eu lacrimile, sangele si sudoarea datorata evenimentelor care nu se petrec in bucuresti, defapt practic nu se petrec deloc dar schimba tot...

ati observat vreodata ca imaginea universului care se prabuseste in jurul tau in momentele cele mai deteriorante este oarecum eronata, sau cel putin eu asa simt. pentru mine lucrurile stau total opus. universul isi pastreaza formele mult prea ascutite, reci si respingatoare. numai eu, eu ma simt golit. ma simt ca un contur ingrosat greoi gata sa cedeze sub propria greutate ca o bucata de sarma indoita pe care apasam echilibrat cand ma jucam in fata blocului in incercarea mea de a face un cerc perfect.

o sa mai ramana ceva din mine, sigur. o sa ma adun usor din praful trecutul, o sa-mi regasesc forma si o sa-mi recapat locul in acelas univers ascutit, rece si respingator care m-a spart in primul rand.

dar nu, nu o sa mai fiu la fel. o sa ma mint ca sunt tot eu si o sa ma uit numai in sus sa nu vad ce am lasat in urma. dar pana la urma o sa vina o furtuna. va curata tot, oricum...

mi-am scos din geanta un pachet de tigari gol mai voluminos de care n-o sa iti spun de unde il am sau ce e cu el ca nu te intereseaza. ce te intereseaza e ca l-am folost sa scriu pe el in niste momente. urmeaza:

"Mana ei era indoita de la cot astfel ca antebratul era perfect lipit de partea superioara. Doua alunite de pe antebrat formau alaturi de o a treia de pe umar un triunghi cu certitudine echilateral..."

"Fiecare imperfectiune perfecta stralucea ca reflexia unei stele in rau. Cel mai izbitor lucru este ca pot sa ma reindragostesc de la de feicare date desi sangele curge din ce in ce mai mult. voi ramane fara."

"Traiesc prins intr-un singur cadru perfect, numai ca nu sunt nici pe departe in prim-plan. Eu dau profunzime si schimb fundamental imaginea. Eu sunt raza care nu ajunge la capat si prin acest sacrificiu creez o alta ipostaza a luminii, absenta ei. Sunt raza care prin sacrificiu creeaza. Sunt singura."



ok i'm done... puteti sa imi dati o briosa la pachet si nota va rog...

hai sa-ti spun un secret

mai, unele dintre incarnarile tale nu ma prea plac ma tem. si lor, ar trebui sa le spun un secret (dar ma voi referi la ele cu persoana a 2-a).


si acest secret este:
traim intr-o tara libera

si ghici ce consecinte are asta? ia, oare o sa reusesti?
pai, mai briosica mai, stiu ca tu ai mai multa umplutura de vanilie in tine decat restul lumii, dar chiar si cu atata umplutura de vanilie ar trebui sa deduci consecinta.
......
.....
....
...
..
.
da... pai, e destul de simplu - ideea de baza e - tine-te bine... nu esti obligat sa citesti ce scriu...
si daca o faci, bravo tie, daca n-o faci, iar felicitari, o sa-ti dau o briosa cu vanilie.

dar sincer, daca ai de gand sa te plangi ce posturi oribile si de cacat am, trimite-mi un e-mail la adresa evilmuffinpie AT gmail DOT com. abia astept sa aud feedback-ul tau :D

promit ca cele mai amuzante mesaje vor aparea pe blog.

dar vai... uite ca exact ce scriu asta, am primit un e-mail de la o cititoare revoltata - 

draga placinta cu briose malefica,

stiu ca n-ai briosele sa postezi e-mailul pe blog. sa stii ca posturile tale sunt de cacao si tu sugi eclere si lingi praline.
adica sunt scarboase si ma dezgusta dar din vreun motiv straniu legat de structura universului, le citesc si pe urma ma ofensez pentru ca am un fetis secret in a ma ofensa. da... ofenseaza-ma, insulta-ma domina-ma. ma rog... deviez de la subiect.
nu in ultimul rand, iti plac baietii briose si iti place sa te joci cu posterioarele lor ferme! sunt sigura ca faci chestii groaznice in pat, la tine acasa! esti groaznic si nu pot sa cred ca am citit de faza in care ti s-a sculat eclerul acum cateva posturi. mai mai sa mi se faca rau. de fapt mi s-a si facut. tocmai de-aia am si citit pana la capat postul, ce nu stiai ca-mi place sa vomit pe tastatura???
sper sa arzi in cele mai oribile focuri ale iadului si sa fii consumat de satana ca un copilas obez care se indoapa cu briose cumparate de mamitica!!!!11!!one!![limita din (sin x / x) cand x->0]!!

a ta dragastoasa si cu mintea ascutita ca un diamant,
ursula cea grasa, devoratoarea de suflete de briose

da...
sunt deprimat deja. cred ca o sa ma duc sa imi tai venele acum...

povesti de la bloc: sfarsitul

cum am spus in postul trecut, voiam sa-ti spun si cum am auzit ca se sfarseste cineva, nu numai cum incepe. spuneam ca dupa ce a nascut copilul, femeia enervanta de deasupra noasta s-a mutat in alta parte, lucru care nu l-am regretat niciodata.


de fapt in locul ei, s-a mutat o familie de 2 cu care ai mei s-au imprietenit. si uite-asa, am auzit - tragand cu urechea prin usa bineinteles ca au de a face cu o matusa nesuferita. aparent au cumparat casa babei cu conditia ca ea sa o poata folosi pana moare. si incet incet au ajuns sa o si ingrijeasca nu numai pe ea, dar si pe cele 2 surori ale ei care au stat in casa inchiriata de vecinii nostri.

a fost un proces treptat. initial, baba era singura cu o studenta. pe urma, a dat-o afara pe studenta si a venit cu sora-sa - prima sora. in acelasi timp, desi casa nu mai era a ei, vorbise cu un securist de-acolo pe la spatele vecinilor nostri, intelegandu-se sa ii dea de mancare numai lucruri straine (ca de, matul babei era fin) in schimbul casei.
si uite-asa traia baba linistita si au trecut cativa ani pana cand, incepand sa o lase memoria (a fost diagnosticata ulterior cu alzheimer) s-a certat ingrozitor cu sora ei. de fapt ele nu se intelesesera niciodata decat pentru a se alia impotriva vecinilor nostri. vecini care sunt niste oameni foarte buni si rabdatori.

si intr-o zi, sora babei, a iesit din casa tipand, s-a dus in herastrau (casa e pe-acolo pe undeva) si s-a aruncat in lac. a fost gasita de politie dupa ce se inecase. baba a jelit-o si vecinii au adus-o chiar in blocul meu cateva zile. urla mereu cat o tinea gura si pana la urma au dus-o inapoi la ea in casa (de fapt la casa vecinilor mei).

nu dupa mult timp, o alta sora a intrat pe fir si s-a aciuit acolo. a doua sora fusese o canteareata de bar si o actrita de un talent discutabil care nici macar n-a avut prevederea de a-si cumpara o casa pentru cand i se ducea dracului frumusetea. dar s-a descurcat in cele din urma.
a venit sa stea cu baba si vecinii nostri au trebuit s-o ingrijeasca si pe ea.

in cele din urma, telefoanele au inceput sa sune noapte tarziu si sa se auda zgomote infundate de la etajul 5 si usi trantite. a fost si o perioada in care vecinii nostri nu s-au mai inteles intre ei. se certasera din cauza babei. imi amintesc asta precis pentru ca am vazut-o pe vecina la noi, pe canapeaua portocalie noua, cu un teanc de servetele in maini si de jur imprejurul ei plangand in hohote in timp ce mama se straduia sa o calmeze.
a trebuit sa plec bineinteles dar arata atat de jalnic cu fata acoperita de par negru in mijlocul unui inel de servetele mototolite incat mi-a fost mila de ea.
in cele din urma, ei s-au impacat, dar atunci cand vecina mea plangea pe canapea, am auzit-o spunandu-i mamei ce se intamplase. baba, care de la o vreme nu se mai putea tine si avea nevoie de scutece imprastiase peste tot excremente si ameninta ca o omoara pe sora ei. sora-sa, am inteles, sustinea ca a gasit-o pe baba cu un cutit sub perna.

era clar ca baba se apropia de moarte si sora-sa, care era de cam aceeasi varsta nu o ducea mai bine. amandoua mancau ce le duceau vecnii nostri pentru ca nu mai voiau sa se miste si pretindeau manichiuri, pedichiuri si femeie la curatenie tot timpul. mai sustineau ca baba daduse casa degeaba.
pana la urma, baba in drum spre toaleta, in timp ce intindea excrementele pe gresie, a alunecat probabil din cauza propriilor excremente si si-a rupt piciorul. sau cel putin asta sustinea ea.
vecinii mei au trebuit sa se duca de aici, zona obor in mare, pana la herastrau de peste 3 ori pe zi timp de mai multe zile ca sa o ridice. si era si grea ca o balena la cele peste 90 de kg pe care le avea. pana la urma si sora-sa a cazut asa.
parea ca pe cele doua nu le mai tine cartilajele si asadar urmeaza sa se prabuseasca intr-un maldar de carne pe jos dintr-un moment intr-altul.

de aici a si iesit scandalul. el voia sa o duca pe sora babei, pe arivista la un camin si sa o ia pe baba in bloc ca sa poata inchiria casa aia si ca la final, cand baba urma sa moara sa se mute acolo langa herastrau. ea in schimb nu voia sa ii faca asa ceva babei spunand ca indiferent ce a facut, e tot o fiinta umana. el a numit-o pe baba "bestia" si i-a spus sotiei ca daca nu o expediaza pe sora bestiei si nu o iau pe bestie in apartament dupa o saptamana petrecuta la 9, vor divorta.

de-aia, au reusit sa cheme o ambulanta dupa sora bestiei si sa o duca la un camin. nu ar mai fi rezistat acolo oricum. cat despre bestie, au dus-o la un spital, i-au pus piciorul in ghips si au trebuit sa o duca acasa, in blocul in care stau si eu, la etajul 5.

nu va mai putea sa mearga pentru ca la varsta ei, oasele nu se mai pot suda. si aici, la etajul 5 am si auzit-o.
iti dai seama ca nu imi facusem o parere buna despre ea. eram la dus si atunci a inceput sa tipe. de fapt tipa mereu, mai ales noaptea. intotdeauna face la fel. vrea atentie. intai, ia numele surorilor ei la rand implorandu-le ajutorul ca-ntr-un fel de cantec ciudat. si pe urma, spune, ileana, draga scumpa, ajuta-ma. si face asta si cu numele vecinului.si se tot jeleste.

dar pe ea n-o doare nimic pentru ca imediat ce intri in camera, tace. ei o schimba de doua ori pe zi, ii dau de mancare si aduc medici pentru ea dar niciodata nu e multumita. a tot urlat.
pana intr-o buna zi. pana in ziua in care faceam dus.

atunci, pe masura ce se jelea, s-a oprit brusc. a inceput sa-i dracuie pe vecinii mei si pe urma a inceput sa urle un suvoi incoerent de silabe. si pe urma a urlat prelung. si pe urma s-a facut liniste.

coliva a fost gustoasa. intotdeauna mi-a placut coaja de portocala.

miercuri, 28 mai 2008

povesti de la bloc : inceputul

(da, iti dau briosa :D dar ia-mi si tu un suc ca na, ti-am luat totusi tigari)

stii, bucurestiul e facut in mare parte din blocuri ca majoritatea tarilor din fostul spatiu sovietic. si majoritatea bucurestenilor isi petrec viata la bloc. asa ca vreau sa-ti scriu despre inceptul si sfaristul vietii la bloc.

pentru ca nu pot sa fac nimic corect si coerent, n-o sa incep cu inceputul inceputului ci mai inainte de asta si n-o sa termin cu sfarsitul sfarsitului ci cu apropierea sfarsitului.

hai sa-ti povestesc despre inceput. exceptand situatia exceptionala in care esti cam dens, stii ca totul incepe prin sex. si hai sa-ti spun ce am auzit.
sunt chestii pe care le-am auzit si inceputul si sfarsitul. la bloc stii ca nu e o izolare fonica deosebita. asa ca aud lucruri. majoritatea sunt nesemnificative. majoritatea sunt bucati de viata. ele sunt asadar fragmente dintr-un proces de zeci de ani. pe mine m-au impresionat inceputul si sfarsitul.

prima data cand am auzit pe cineva facand sex vreodata a fost cand eram intins in pat dupa masa si ma pregateam sa adorm. simteam ca ma invaluie somnul si ma pregateam sa ma afund. mai dura doar putin. dar brusc am auzit o usa trantita cu furie. am auzit pasi apasati si am auzit ceva greu cazand.
si pe urma dupa vreo cateva minute aprope de punctul in care urma sa adorm am auzit gemete. nu mai auzisem niciodata asa gemete. pareau animalice. si era vocea unei femei. intitial nu am realizat ce se intampla dar la scurt timp am simtit. se auzea patul care gemea si el sub greutatea celor doi. camera aia care era fix deasupra mea era probabil inundata de zgomote. zgomotele alea ingrozitoare care m-au speriat si m-au facut sa ma simt oribil si jenat razbateau prin tavanul camerei mele. atunci am avut impresia ca spatiul care fusese al meu, numai al meu nu va mai fi niciodata la fel. camera mea era murdarita in momentul ala. m-am simtit pur si simplu violat. am avut si o erectie groaznica. eram mult mai mic. aveam in jur de vreo 12 sau 13 ani. si pentru ca umilinta sa fie completa mama mea s-a gasit sa intre in camera. a fost si mai rau. m-am prefacut ca dorm si a plecat. noroc ca nu stateam in fund. am stat in fund vreo 10 minute imediat ce incepusera aia. ma holbam la spatiul de deasupra usii si ramasesem cu gura deschisa. aratam probabil ca un retardat.
si la fel de brusc cum incepusera, gemetele s-au intrerupt pentru cateva secunde si pe urma femeia a urlat atat de tare incat parea sa fie un lup care urla la luna. si pe urma s-a asternut tacerea.

m-a ingrozit ca sa fiu sincer. stiu ca acum, privind in retrospectiva nu e mare chestie. dar atunci mi s-a parut teribil. si intr-adevar in vreo 8 luni, femeia de la etajul 5 a nascut un copil sanatos. si mi-am dorit sa sufere pentru ce mi-a facut.

s-au mutat oricum imediat dupa aia. ce copilarie a fost si aia din partea mea.

recitind ce am scris observ ca frazele au fost scurte, sacadate ca si cand as vi vrut sa-mi trag rasuflarea intre ele. si asa e. amintirea pe care ti-am povestit-o a fost una dintre cele mai traumatizante experiente pe care le-am trait. tocmai de-aia mi-am si dorit sa i se intample ceva groaznic femeii aleaia si iubitului ei. e la fel de stupid sa ma scuz acum pentru ce mi-am dorit atunci. nu, nu regret nimic.

am auzit aproapierea sfarsitului mult mai recent. si la fel cum sunetele inceputului m-au surprins la vremea aia, asa m-au surprins si sunetele sfarsitului. cu acelasi fel de groaza a realizarii.

cum ( KUMM ) se intampla in bucuresti

ma incearca o senzatie tare placuta si relaxanta ( in contradicite totala cu cea prezentata de evilmuffinpie )... acum pentru mine pickhammer-ele fredoneaza Evil Eye, traficul imi aminteste de Angels and Clowns si agitatia generala de One for each day... oare pentru ca am avut onoarea sa ii reaud pe eugen ( oigan ), cata, doomi, iordache, andras si erharn care bagati intr-o oala si amestecati bine de clara formeaza KUMM live ... kumm nu se poate mai bine... dar sa incepem cu inceputul.

pe la ora 5PM ma apuc eu foarte emotionat sa scriu un cd audio cu melodiile mai decent trase de trupa mea, care formeaza intr-un mod greoi un demo cd sa ziceam, desi este cat se poate de incomplet. in fine. cd-ul ii era destinat lui eugen ( chiar avea un "pentru eugen cu dragoste" scrijelit pe plic ). am consemnat frumos si tracklist-ul, un link de myspace si id-ul meu de yahoo. eram complet satisfacut. nu mai ramanea nimic decat un pui de somn sa puna capac. de altfel datorita lui le-am facut pe fete sa ma ajtepte in statia de autobuz vro 20 de minute... dar eh! asta e...

concertul s-a desfasurat la ArCub ( dupa cum e precizat si in link-ul de la titlu ) si defapt era in deschiderea oficiala a unui festival de documentare foarte interesant "One world Romania"
la care cred ca o sa ma mai duc sa arunc un ochi zilele astea... ne vedem pe acolo daca vrei... in fine... aparent unul din sponsori este Pilsner Urquell care ne-a racorit cu bere moca de calitate... ideal! regretabil concertul a avut loc intr-o sala de teatru cea ce teoretic iti limita libertatea la un scaun foarte confortabil in alte circumstante dar acum exterm de incomod...

inital am zis sa ne asezam si noi decent ca asa e frumos in societate si am urcat la "balcon" si am stat undeva in dreapta scenei ( cum e vazuta din fata ) deasupra lui andras si lui erharn unde am rezistat doar la Angels and Clowns, Evil Eye, Freeze si One for each day in timpul careia am fost nevoit sa sun o prietena pentru ca simteam ca vrea sa asculte melodia... dupa asta au cantat Sitar moment in care m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptata sprea margina balconului unde am stat in genunchi si am cantat alaturi de cata. urmatoarea melodie a fost Tantar, nu am putut rezista, am luat-o la fuga, deranjand tot ce aveam in cale am coborat scarile cate 12 si am ajuns undeva pe culoarul central in fata scenei unde am inceput sa topai ca un descreierat si sa tip "we have always been here... we don't wanna fight!"... tinand in continoare telefonul in mana ( asa se duc minutele... ).

punctul culminant a fost cand baietii ne-au anuntat ca vom audia in premiera ultima lor melodie terminata cu o saptamana in urma aparent... a fost genial... trebuia sa fi fost acolo.

dupa concert am asteptat in suspans langa scena sa se iveasca eugen de la pauza de tigara. stateam cu cd-ul in mana ca in clasa a 3a cand am facut si eu in sfarsit bine exercitiile la caligrafie si eram foarte mandru de mine si nerabdator sa arat profesoarei. cand l-am vazut ca se urca pe scena am luat-o si eu fios spre scari si trezindu-ma la un metru de el am incercat sa nu fiu dobios ca in fine sunt si ei oameni si din punctul meu de vedere cei mai prietenosi si cu care chiar as vrea sa stau la o bere din artistii apropiati noua ( s-ar mai aduga mani si byron eventual )

i-am dat cd-ul si in momentul in care a vazut numele formatiei scris pe plic a exclamat ceva in liniile: ah da! imi aduc aminte de voi v-am vazut cand ati cantat cu the amsterdams, a fost graoznica sonorizarea. mi s-a parut foarte tare ca a retinut, adica na... n-a fost mare chestie dar totusi m-a atins acolo unde trebuie. sper din tot sufletul sa il intrige macar marginal asa melodiile trase cu chinuiala in vatra parinteasca ( si nu.. nu este numele unui studio ).

in fine ideea e ca poate o sa ma aduge in lista de mess... poate nu... sper ca da... probabil nu...
vreau sa cant cu ei... vreau sa ii cunosc... sunt curios cum sunt in general... mai ales iordache care e tot timpul pierdut in universul lui in concerte...

seara a fost continuata pe motoare unde de altfel s-au prezentat si membrii echipajului care tocmai terminasera de navigat si se linisteau omeneste la o bere rece si o muzica buna....

acum seara se continua in fata monitorului... sper sa mai vii si tu pe la concertele lor ca se merita... n-o sa uit niciodata concertul din laptarie unde 40% din versuri au fost cantate de public, cata fiind outnumbered....

p.s. evilmuffinpie... mie chiar mi-ai promis o briosa si nu te iert !

marți, 27 mai 2008

si da, dupa cum am promis, si chestii intime

stii evident ca prima data cand am scris subtitlul in care spuneam ca voi scrie despre cele mai intime secrete ale mele o luasem cu tractorul la plimbare pe campurile lui pinochio.

dar uite, acum desi mi-am pierdut starea de iritare care m-a insotit toata ziua ma simt in stare sa te iau pe tine la intrebari. despre invidie poate?
nu realizez exact motivul pentru care am fost enervat azi. dar l-am simtit. si a fost acolo mereu si m-a macinat. exact asa ca intr-un roman de la literatura. asta ca sa vezi ca nu erau chiar zanatici scriitorii aia.

dar nici tu nu ma prea ajuti, in variatele tale incarnari. unele dintre ele nu ma prea plac si altele ma plac. majoritatea ma cunosc si aici apare problema. ma cunosc, dar nu indeajuns poate?
hai sa trecem la subiect sa nu mai frec atat tava cu unt si sa pun slanina la prajit. m-am simtit prost pentru ca cel mai probabil m-am simtit nedreptatit intr-un mod complicat. nici nu stiu cum sa-ti spun. unele dintre incarnarile tale ar merita sa afle mai multe iar altele n-ar merita sa afle nimic. problema e ca de aici din fata ecranului meu nu realizez cu care dintre ele am de a face.

oare m-am simtit cam singur si tont? nu cred ca ar fi intelept sa elaborez foarte mult. sa zicem doar ca toata chestia cu adolescenta e destul de complicata. uneori vorbesti despre niste chestii ca si cand ar fi la timpul trecut cand de fapt sunt la prezent. si cand altii vorbesc despre ele la prezent te surprinde pentru ca pentru tine sunt la viitor. pare sa fie un decalaj care ma intriga si pe care il detest din tot sufletul.

si s-a manifestat azi la cumparaturi si cand m-am dus cu cainele. si oricum nu e doar asta. ar fi destul de trivial ca asta sa fie explicatia. si prin trivial, ma refer la acel trivial josnic si desgustator care nu-ti place niciodata. pur si simplu e un gust amar in gura cand tu nu poti face lucrurile pe care le-ai vrea si altii pot. pur si simplu ma scoate din sarite. si nu numai atat dar azi la cumparaturi cand incercam sa evit o femeie vitezomana care voia sa ma calce cu caruciorul si un cuplu idiot care parea pregatiti sa isi smulga hainele acolo in raionul de salamuri nu m-am putut abtine sa nu arunc priviri iritate si sa ingustez ochii.

nu mai vorbim ca intotdeauna cand nu ma simt in largul meu merg altfel. e chiar amuzant daca ma gandesc in perspectiva la asta. dar nu, chiar nu e. simt asta si ma enerveaza. ma face sa fiu mai teapan. dar noroc cu aliatul meu ipodul. intr-adevar o investitie inteleapta. acum, daca vreau sa ignor pe cineva sau sa ma prefac ca fac ceva important e extrem de simplu. trebuie doar sa il scot din buzunar si sa invart meniurile. si toata lumea ma lasa in pace. sau cel putin asa imi place sa cred.
cel mai probabil dramatizez dar si cainele a avut de suferit din cauza asta si spre sfarsit avea chef sa ma cam muste. foarte inteligent ca s-a oprit. noi, astia tineri - si aici presupun ca incarnarea de fata a ta e cat de cat apropiata mie ca varsta nu folosim lobul frontal pentru procesarea majoritatii sentimentelor ci o bucatica mai primitiva situata pe undeva la baza creierului. asta ne face mai impulsivi si cainele desi fireste nevinovat ar fi avut de suferit.
la fel si natangul care era cu idioata aialalta. speram sa se inece cu propria limba sau ceva de genul asta. pur si simplu groaznic.

chiar nu realizez ce e cu mine. adica de obicei eu fac alti oameni sa se simta prost si nu invers. sunt deosebit de enervat din cauza asta dar acum pe masura ce scriu asta sunt mai calm. daca nu eram nu-ti puteam spune nimic. nimic coerent.

si uite, ca sa para ca nu ti-ai irosit 5 minute din viata ascultandu-ma pe mine, desi daca asta crezi, tot ce pot spune e back-ul e sus in stanga si daca vrei sa pleci, n-ai decat sa-l apesi, hai sa-ti spun si de bucuresti.

oricum probabil ca o sa mut viitoarele posturi pe un blog numai al meu. in felul asta o sa ma pot concentra pe propriile prostii si pentru a folosi altfel facilitatea asta a publica lucruri pe care oricine le poate citi.

in fine despre bucuresti, logic ca enervat fiind l-am perceput la fel de rau ca inainte. acum pur si simplu creierul meu e extenuat de sunetul de pickhammer. nu cred ca o sa se termine prea curand pentru ca muncitorii par sa vrea sa-mi demonstreze ca ei pot gauri chestii de oricate ori vor.

stii ca au deschis statia de la obor unde cel mai probabil daca te uiti urat la gresie, vei cadea in fund sau in cap si vei muri sau ceva de genul asta. ce m-a surprins era un pusti la metrou care a trecut pur si simplu pe sub una dintre barierele de-acolo al caror rol era de a se asigura ca platesti cartela. ce m-a surprins a fost nu neaparat ca a trecut asa ci ca a trecut cu o totala nonsalanta. nu parea catusi de putin emotionat ca a facut ceva rau in contradictie cu ce i-a spus invatatoarea si urma sa plateasca. parea chiar versat si nu s-a obosit sa se uite in stanga si-n dreapta. era clar ca facuse asta de o groaza de ori si ca asa fusese invatat.

in alta orine de idei mereu cand trec prin sectorul 2 ma amuza afisele cu ontanu care sta in postura lui isus. ontanu-isus. macar daca ar fi in sus ar fi poate mai eficient la primarie desi am o vaga impresie ca ar fi fix la fel de natang.

si nu, nu o sa-ti cumpar nici o briosa nenorocita pentru ca nu meriti si n-am chef de-aia.