All good things come to an end

Toamna se numara bobocii... iar vara care va veni ne surprinde intr-o alta ipostaza (referire la cei de-a 12-a, "cei mari" care trec val-vartej pe coridoarele scolii, spontani, deja familiarizati cu acelasi peisaj pe care l-au contemplat de 4 ani, amuzandu-se de bobocii nestiutori, ilari si cu ochii bulbucati catre cei care in curand isi iau zborul): boboci sofisticati. Bobocul sofisticat este varianta stilizata a bobocului licean, pentru ca acesta deja a dobandit o diploma si o cultura generala (cel putin asa atesta diploma primita) si, o alta conditie necesara, pentru ca aspira la un nou statut: cel de student.
Ei, da, dragi colegi, nu stiu cum percepe fiecare dintre voi asta, dar mie-mi pare si bine, si rau; poate e superfluu sau suna a cliseu sa vorbesc despre nostalgia liceului alaturata mandriei de a trece intr-o alta etapa, dar chiar asta e ceea ce simt. Toate lucrurile bune se pare ca au un sfarsit.. dar fiecare sfarsit semnaleaza un nou inceput al unui alt lucru care apare volens nolens, un lucru caruia nu ii poti spune "stop". El exista, face parte din dezvoltarea ta ca om, fiinta investita cu ratiune, care are aspiratii. Acest lucru se materializeaza la fiecare avans al tau, pe orice plan; prin urmare, a fi student nu inseamna numai a da branci usii facultatii si a intra in cladire, ci inseamna ca ma apropii incet, dar sigur, de conceptia mea despre a fi om.
Deocamdata, a mai ramas 1 an. De care am sa si profit, pentru ca sigur imi va lipsi si el, si cei 3 ani dinaintea lui.
Ii datorez multe liceului si perioadei cat am fost licean, pentru ca m-a purtat prin toate universurile (mai tehnice sau mai literare), pentru ca a cultivat frumosul, pentru ca m-a invatat sa fiu, sa analizez si sa simt.. dar poate nu m-a invatat chiar totul. Cred ca, in ultima instanta, nu m-a invatat sa incetez a mai fi boboc. Bobocul ala care s-a invartit neajutorat pe coridoarele noii scoli, temator, jinduind la charisma "celor mari"... dar asta se intampla prin 2004, tot toamna ;)