Am uitat sa precizez...

APASATI AICI!

I have a concert. Come join us. Enjoy the music.

Nice to see some activity...

Oricat de mult nu mi-ar place sa incep un post fara sa am ceva concret in minte... a stai tocmai mi-a venit o idee.

Mda... in primul rand Tud mie nu mi-ai zis ca mutam hostingul you son of a... :))

Si in al doilea rand... Ce s-a intamplat in Bucuresti cat am fost plecat ?... Hai sa vedem ce am simtit eu:

Pai, pot spune cu singuranta ca sunt mult mai multe fiare ca anu trecut in intersectie la dristor ( cred inaugurarea noilor linii de tramvai se va produce concomitent cu prima ciocnire de protoni din LHC ). Dar nah, nu pot spune ca nu e fun sa topai pe acolo de fiecare data cand ma duc la metrou.

Si in rest daca stau sa ma gandesc, doar eu m-am schimbat. Daaaaar oricat de mult mi-ar displace orasul asta cateodata, I can say i actually missed it. Dar mi-am dat seama de asta abia la sfarsit cand am trecut prin el. And the story goes like this: 

( Yes now comes the serious part. ) 

Am rupt ambalajul pachetului albastru de Dunhill Fine Cut si am scos o tigara, tremuram de frig. Mi-a luat cam juma de minut sa gasesc pachetul de chibrituri in ganta de la aparat dar in final aveam o tigara total functionala. Stiu trebuie sa ma las, imi tot zic asta dar atunci nu mai fumasem de 5 zile. Pentru ca nu suport felul in care se uita la mine cand ating o tigara, ma doboara. Si ultimele 5 zile le-am petrecut cu ea...

Tocmai plecase din gara cu 1 minut inainte. Inca o mai vedeam daca imi inchideam ochii si ma concentram destul e tare, puteam sa vad pana la cea mai mica trasatura cicatrice sau semn. Inca mai simtea atingerea. Probabil daca ma chinuiam mult inca mai gaseam cateva fire de par pe bluza mea. Dar stiam ca asta o sa se schimbe curand si durea ca naiba.

Tocmai aruncam tigara cand suna telefonul. Era Devil ( don't ask ). 

"Ce faci bah cacatule?". Pentru un motiv sau alta chiar ii aduce satisfactie sa imi zica asta.

"Uite bine... tu?"

"Pai bine in Bucuresti, ma gandeam ca poate esti prin zona sa iesim la o bere..."

"Bah, eu sunt in gara in Satu Mare!"

"Unde bah?!"

"In gara in Satu Mare..."

( Se aude incet pe fundal de la Adriana cred "Unde e bah?!"... si raspunsul de la Devil "In Satu Mare bah..." )

"Du-te bah dracu d'aicea.  De fiecare data cand te sun esti ba in Delta, ba in Satu Mare..."

"Asta e sunt un om ocupat..."

"Bine bah, hai pa!"

"Salut"

Si am inchis telefonul.

Dimineata urmatoare ajung in Bucuresti cu vro 17 lei in buzunar si o foame incomensurabila. Asa ca ma opresc si mananc ceva si imi pastrez bani pentru o cartela de metrou, urmand sa ma intalnesc cu a mea iubita mama la Romexpo sa ma finanteze.

Imi planific ruta astfel: Metro Gara de Nord -> Crangasi + Tramvai 41 pana in capat.

Toate bune si frumoase doar ca mai aveam bani doar de cartela de metrou, dar cine mai circula cu bilet in RATB... Well WRONG. Dupa doua statii controlor. Nici n-am depus cea mai mica urma de efort sa scap oarecum de problema. Mi-am asumat-o in plin. N-aveam bani sa platesc suprataxa. Dracu, n-aveam bani deloc. Probabil daca as fi avut de bilet mi-as fi luat, ca in ultimul timp asa am facut. Anyway partea amuzanta e ca dupa ce mi-a facut procesul verbal si toate cele si m-am urcat iarasi in 41, la urmatoarea statie... PAC... alt control. Cred ca le-au dat steroizi baietilor astia...

Well derulam nitel povestea... ajung la Romexpo, iau bani... ma duc platesc doar Suprataxa la amenda ca poti face asta in 48 de ore. Ajung cu taxiul pana la Romana si o iau spre Universitate.

Pe drum ma opresc la Diverta-ul ala nou de pe Magheru sa imi fac plinul la pixuri pentru acest nou an scolar superb ( my last actually ).

Cand ies din Diverta, se intampla ceva magic. Nu stiu exact daca din cauza masinilor sau a agitatiei sau pur si simplu incep sa ma simt extraordinar ca sunt in Bucuresti si imi dau seama cat de dor mi-a fost de el. Chiar eram asa de inflacarat in acel moment incat am scos aparatu si am inceput sa fac asha o tona de poze aiurea, fara nici o noima, oarecum pentru ca ma testam singur sa vad daca oare reusesc sa surprind intr-o poza exact motivul pentru acest exces de fericire pe care nu-l intelegeam. In fine... morala e ca mi-a fost dor de bucuresti si de ce s-a intamplat in bucuresti... Si sper sa iau parte la ce se va intampla.

All good things come to an end

Toamna se numara bobocii... iar vara care va veni ne surprinde intr-o alta ipostaza (referire la cei de-a 12-a, "cei mari" care trec val-vartej pe coridoarele scolii, spontani, deja familiarizati cu acelasi peisaj pe care l-au contemplat de 4 ani, amuzandu-se de bobocii nestiutori, ilari si cu ochii bulbucati catre cei care in curand isi iau zborul): boboci sofisticati. Bobocul sofisticat este varianta stilizata a bobocului licean, pentru ca acesta deja a dobandit o diploma si o cultura generala (cel putin asa atesta diploma primita) si, o alta conditie necesara, pentru ca aspira la un nou statut: cel de student.
Ei, da, dragi colegi, nu stiu cum percepe fiecare dintre voi asta, dar mie-mi pare si bine, si rau; poate e superfluu sau suna a cliseu sa vorbesc despre nostalgia liceului alaturata mandriei de a trece intr-o alta etapa, dar chiar asta e ceea ce simt. Toate lucrurile bune se pare ca au un sfarsit.. dar fiecare sfarsit semnaleaza un nou inceput al unui alt lucru care apare volens nolens, un lucru caruia nu ii poti spune "stop". El exista, face parte din dezvoltarea ta ca om, fiinta investita cu ratiune, care are aspiratii. Acest lucru se materializeaza la fiecare avans al tau, pe orice plan; prin urmare, a fi student nu inseamna numai a da branci usii facultatii si a intra in cladire, ci inseamna ca ma apropii incet, dar sigur, de conceptia mea despre a fi om.
Deocamdata, a mai ramas 1 an. De care am sa si profit, pentru ca sigur imi va lipsi si el, si cei 3 ani dinaintea lui.
Ii datorez multe liceului si perioadei cat am fost licean, pentru ca m-a purtat prin toate universurile (mai tehnice sau mai literare), pentru ca a cultivat frumosul, pentru ca m-a invatat sa fiu, sa analizez si sa simt.. dar poate nu m-a invatat chiar totul. Cred ca, in ultima instanta, nu m-a invatat sa incetez a mai fi boboc. Bobocul ala care s-a invartit neajutorat pe coridoarele noii scoli, temator, jinduind la charisma "celor mari"... dar asta se intampla prin 2004, tot toamna ;)

Am revenit

Poate ca multi dintre voi v-ati intrebat unde e disparut lumea de pe blog? Ce fac autorii? Pai cum probabil bine stiti am fost plecati in vacanta si ne-am gasit cu greu timp sa scriem despre Bucurestiul din care am incercat continuu sa evadam in toata aceasta perioada. Dar lupta nu a fost in zadar acum ca ne-am eliberat mintile de peisajul urban si ne-am scaldat ochii pe plaiurile mioritice ne intoarcem voiosi la treaba.

Va anuntam ca in curand o sa urmeze si o transferare a blogului nostru pe un alt hosting! Da, o sa renuntam la oamenii draguti de la Blogger si o sa transferam blogul pe un hosting ceva mai aproape de noi, pe unu romanesc, cine stie poate ne luam si domeniu :) Dar toate la timpul lor!

cae s-a terminat... yay!!

asa, acum dupa postul cam ciufut de dimineata, este placerea mea deosebita sa iti prezint report-ul, tip cae (certificate in advanced english) pe care l-am compilat ca sa sarbatoresc finalul examenului si ca sa investighez o problema care ma macina de mult timp.

Analysis of swear-phrases used in Bucharest

Introduction

The main goal of this report is the study of swear-phrases used in Romania and specifically in the capital city, Bucharest. In order to draw the valuable conclusions necessary, a survey was organized between April 3rd and June 10th interviewing around 1000 people.

The principal topics covered in this report are:

1. Preferred insults and prevalence;
2. Analysis of psychological profile based on insult statistics;
3. Recommendations to improve sophistication of insults used because Romania must reach European standards on absolutely all levels.

Participation

Those interviewed were between the ages of 14 and 60 since it is common knowledge that people older have trouble even breathing and cannot possibly utter swear words for fear they might be anally raped by stinky prison thugs.

The most insults are uttered by the people in Administrative Department 5 of Bucharest and the fewest are in Administrative Department 1. Generally A.D. 5 is known to be a focal spot of poverty having some of the worst living conditions in the entire European Union. The other sectors had similar insult usage patterns.

By far, the most loved insult must be dute-n pizda ma-tii (go to your mother's vagina) with a record-breaking 61.8% of those questioned declaring it to be their favorite. Another loved insults are futu-ti mortii ma-tii and futu-te-n cur pe mata (i.e. I'll have intimate relations with your mother's departed and I'll engage in anal penetration with your mother respectively) which were often mentioned together thus claming 17.4% of answers. Other variations such as baga-mi-as pula-n mortii ma-tii or baga-mi-as pula in mata have been included in the 17.4% statistic as a baga pula generally means to fuck. Some of the more timid participants confessed that they use slightly less sophisticated constructs such as sugi pula (you fellate), cacat (excrement) and ma cac pe tine (I defecate on you) - 5%. The remaining 15.8% is considerably divided amassing the higher-end insults such as borasc cacat in pizda lu' ma-ta (I am vomiting excrement in your mother's vagina) and sampona-mi-ai flocii cu saliva (shampoo my pubic hair with your saliva) and others. See http://www.insultmonger.com/swearing/romanian.htm for more detailed information. Viewer discretion is advisable.

Emerging psychological profile

It is most remarkable to note that some of the most popular insults have some traits in common. Specifically, dealing with the insulted person's mother (particularly her vagina, anus and dead relatives). The more high-end insult segment is dominated with insults with references to bodily functions, reproduction and all possible fluids in the human body that enter and exit almost all orifices imaginable.

This suggest a most traditional society. It is well known that insults mock that which is most sacred to a people, the social norm, values and taboo topics. This is why the implications of using one's mother in such a high number of insults is a Freudian disorder dealing with repressed sexual desires in childhood. In retrospect, interrogating a person about their sexuality would have proven most useful for it is my and my team's assertion that homosexuals use a different kind of insult structure (this will be studied in more detail in future reports). Another possible explanation is the pivotal role of a mother in a patriarchal society as well as the close association with what traditional motherhood meant for a woman before the advent of the current feminist movement.

The use of genitalia in the more complex swear-phrases is not surprising considering that they are taboo in almost all cultures (Romania's culture is quite traditional by European standards - see Recommendations section for solutions to this issue). What is quite interesting however is that most women interviewed specifically mentioned using a swear-phrase containing the word penis on a day-to-day basis. This perhaps suggest the emancipation of women in a society struggling to reach modern values as they will not allow being relegated to mere future housewife status. However, another certainly valid explanation is penis envy.

Also notably, more women than ever admitted using insults and in A.D. 5 for instance the number of females who declared they used swear phrases was nearing that of males and nearing 93%. And also, religious authorities are not used in most insults and they appear in only 2.8% of total insults currently on our list. This extremely small number suggests a society with extreme religious convictions (again not satisfactory according to European standards, must be lowered) only a fraction of those questioned daring to use God, the Virgin Mary etc. in their insults.

Recommendations

It is with great pleasure that my team and I present the most up to date solutions for improving the quality of swear phrases used in Romania. A particular emphasis must be placed on the creative construction of such structures. Also, cultural references are highly recommended. As the report Accelerating Secularization clearly demonstrated, one of the more important aspects is adding religious symbols in swear words as these contribute decisively to bringing previously untouchable concepts in public grasp.

For instance a well through-out insult might contain a simple reference to Nietzsche. The German philosopher is most well remembered for the famous God is dead quote. Certainly, it is out of context as the explanation actually refers to the consequences of rejecting Divine authority as no universal moral law can be possible in the absence of an objective authority. The issue is the loss of an absolute basis of morality which made Nietzsche re-evaluate basic human values trying to look for foundations deeper that Christian morality.

Regardless, the phrase has entered the vernacular attacking fundamental aspects of morality. Thus, it is a perfect foundation for an insult as it combines faith as well as sophisticated philosophy. However, it must also use the preferred insult constructs of the locals - it must contain references to one's mother (will be extracted later when a higher adherence to European standards is achieved) and sexual relations.

Thus a perfect insult might be - Nietzsche has had intimate relations with your mother and deflowered her gods. This may be translated as - Nietzsche a futut-o pe mata in pizda si i-a futut dumnezeii in inima.

The construction of more such insults and their introduction in Bucharest should become a priority of the European Council's next meeting agenda. All major integration efforts are done in small steps after all.

oameni din orientul mijlociu in europa => teroristi?

doua motive pentru intrebarea asta. in primul rand am intrat intr-o dezbatere pe tema asta cu un amic care insista ca n-au ce sa caute aici cu traditiile lor primitive si revoltatoare intr-o societate civilizata si logic, vor sa ne arunce in aer.

sa-ti zic o poveste despre o vecina din bloc. o cheama irina si are vreo 50 de ani. mi-am amintit de ea in contextul asta pentru ca mi-a dat niste materiale pentru examenul cambridge.

eu n-o inghit deloc. mi se pare o profitoare din mai multe puncte de vedere. vorbeste cu cineva doar daca detecteaza posibilitatea unui profit (nu crezi ca mi-a imprumutat materialele degeaba... nu?). ea e tipul de persoana pe care o cauta barbatii astia din orientul apropiat care vor sa faca afaceri, smechere sau legale in romania (si acum mai simplu, in restul europei).

irina s-a maritat cu un arab acum mai multi ani cand nu se pusese inca problema intrarii in uniunea europeana. chestia era ca de-aici arabul (care de fapt aici un nume generic care evidentiaza lipsa mea de cunoastere in profunzime a diferentelor intre populatiile orientului apropiat - el era de fapt iordanian, dar acolo se vorbeste araba) avea deja 3 neveste (si un musulman poate avea maxim 4 daca nu gresesc).

pentru ca tipa asta irina, e destul de naspa si ca ala avea alte neveste probabil mai breze decat ea, rezulta ca exista si alt motiv pentru care s-au casatorit. de ambele parti de fapt.
ce sa-ti placa la un mos de 70 de ani, fizic?

s-au casatorit si de-aici au decurs avantaje pentru ambii. el a cumparat apartamentul din blocul asta si i-a dat banii sa repare o casa pe care o avea in bucuresti.
ea i-a dat cetatenia mult mai usor si acces imediat la guvernantii corupti din orice tara est-europeana. nu numai atat, dar datorita lipsei de reglementare de la frontiere a putut scoate o groaza de chestii prin romania fara stres (tipul era afacerist bineinteles - facea afaceri cu mobila de lux).

si nu stiu cat au tinut unul la altul, suficient e ca intr-o zi irina a primit un telefon de la un individ tanar cu accent ciudat care vorbea engleza si care a anuntat-o ca arabul a murit. si asa a ramas cu apartamentul si cu cealalta casa reparata.
acum se chinuie tot timpul cu diete si exercitii ca sa arate bine desi are nu mai putin de 60 de ani.

ma-ntreb daca nu vrea sa mai prinda vreunul, ca e rentabil...

insul asta n-a fost terorist din cate stiu eu si e o aberatie sa faci clasificari atat de largi. afaceri a facut iar legalitatea lor e cu certitudine discutabila (a fost implicat intr-o ancheta imediat inainte sa moara).
ti-am povestit de irina asta pentru ca exact in momentul asta e in camera vecina si ii pierde vreamea maica-mii. si ma enerveaza cumplit. detaliile exacte ti le zic alta data.

pana una alta vezi si tu, generalizarile sunt malefice (probabil ca nici ea nu e asa o scorpie profitoare, dar ma rog...). si aplica faza cu fa ce spune popa nu ce face popa :D

sunt cam somnoros acum de la ziua de ieri cu examenul si cu tigari/bere (ceea ce e foarte urat din partea mea, bad evilmuffinpie, bad!) ma tem ca nu sunt foarte coerent astazi.

Se intampla in Bucuresti..

Cum se poate incepe mai original un prim post? In niciun caz cu un titlu izbitor de asemanator (ca sa nu zic identic) cu titlul blog-ului insusi, ai zice. Trecand peste acest detaliu irelevant, voi trece direct la subiect fara a neglija desigur faptul ca pana sa ma decid sa scriu ceva, am aruncat o privire peste posturile anterioare, ca sa imi formez o idee despre modul in care se pune problema, daca pot spune asa (expresie mai neaosa).
In primul rand, vad ca trebuie sa ma adresez cu TU, iti incredintez tie - prieten virtual - gandurile, opiniile, rafularile mele, acea nemultumire care efectiv ma cuprinde la orice colt mizer din orasul european care se vrea pitoresc, sofisticat, metropolitan. Nu ma cunosti intr-atat de bine, insa, printr-o ironie a sortii, amandoi gandim la fel despre Bucuresti: tu, eu, si orice alt surfer caruia ii este dat sa ajunga pe acest blog. Pana sa-ti formezi o parere concreta despre mine, cu sigurant te vei opinti in prejudecati daca iti voi spune ca sunt o traditionalista si ca tocmai acest traditionalism ma impiedica sa vad Bucurestiul modern ochi ingaduitori. Imi place la nebunie sa ascult melodia "Zaraza", imi place aerul de care anul nasterii mele m-a privat, aerul anilor din secolele trecute, cand inca se mai practica romantismul, cand in Bucuresti vedeai adesea faitoane trase de cei mai sprinteni cai, faitoane in care se adaposteau un el imbracat in redingota si purtand barbison si o ea cu umbreluta si crinolina, indreptandu-se cu nerabdare spre carciumioara de la sosea, unde ramasese stabilit sa se intalneasca sambata seara...
Bine, ai spune, dar acele vremuri de mult apuse nu sunt deloc in concordanta cu rapiditatea cu care s-a dezvoltat tehnica si sunt de acord. Nimeni nu spune sa porti papion si sa scrii poezii de dragoste, sa ai un vocabular academic si sa ai maniere de rand inalt, dar cum intotdeauna exista un "dar", poate ar fi bine sa iti rupi macar 10 min din lupta nebuna cu timpul de zi cu zi si sa reflectezi asupra sanatatii tale (mentale si fizice).
De ce sa te supui caznelor unui oras imbacsit, infect, poluat, care se lauda cu noxele automobilelor puturoase, fast-food-urile celui vesnic pe fuga si al gurmandului (atentie: nu al gourmet-ului!), infrastructura alesilor nostri, demagogia edililor, proasta-educatie a conationalilor si lista poate continua, din pacate. Toate acestea atenteaza la sanatatea ta si tu, vrei, nu vrei, le suporti fara drept de apel; si daca ai intenta proces (si la propriu, si la figurat), cine ti-ar solutiona cazul. Sa fim seriosi, si tu, si eu stim mult prea bine how things go around this city; nu ne ascundem dupa deget. Dar e mare pacat, mare pacat ca se intampla in Bucuresti - capitala europeana... cu titlul.

In Bucuresti nu vezi cerul... ( part 2 )

Doamne, e joi noapte si abia acum ma apuc sa scriu despre cum mi-am continuat aventurile duminica trecuta. Sunt oarecum curios cum o sa iasa. Am asteptat in mod special sa se mai afunde informatia si sentimentele in mine ca migdalele in cozonacul ala genial pe care il mai face mama din cand in cand, trebuie sa-ti dau o felie. Oricum, sa continuam...

Aparent mai aveam cinci minute pana sa se inchida barul si probabil inca jumatate de ora pana sa ma dea afara. Oricum nu mai vroiam sa scriu. Eram mai mult decat multumit cu felul in care picase ultima propozitie. Parea sa inchida totul frumos. Astfel, lipsit de ocupatie, ma jucam cu Alt+Tab-ul intre WinAmp si Word de plictiseala.

Prin fata mea tocmai trecea un grup mai mare de persoane in drum spre bar cu dorinta exagerata de a utiliza cele cinci minute ramase. Spre surprinderea mea o tipa blonda se desprinde brusc de grup si se aseaza pe banca din fata mea si incepe sa vorbeasca.
Aparent eu, care sincer ma simteam foarte bine si fericit, emanam tristete si singuratate. A inceput sa ma analizeze profund prin intrebari legate de intimitatea mea si severitatea parintilor si alte prostii de genu pentru a-si deslusi ea motivul pentru care eu stau singur si cand sunt inconjurat de oameni. Incercarea mea de a-i explica faptul ca am avut chef sa raman pe motoare ca imi place acolo, desi persoanele cu care eram au plecat, era futila. A inceput sa ma intrebe ce fac cu laptopul si i-am confesat ca scriu, desi nu am fost in stare sa ii zic ca scriam pentru un blog, parea asa de plastic... in fine.

Tipa era trecuta de facultati, o chema Doina. Era de peste Prut dupa accent si stilul de a vorbi, la fel si prietenii ei ( printre care si cei care dansau din prima parte ). Multe nu imi amintesc despre cum era imbracata sau cum arata exact. A ramas in mine ca o fantoma, ca o idee care m-a intrigat, ca un sentiment lipsit de contur.

M-a intrebat cati ani am pentru ca aparent eram subiect aprins de interes in grupul lor si pusesera pariuri. Ea a castigat ( desi eram si neras... damn... ).

Dupa alte cateva vorbe s-a desprins ramanand cu ideea ca totusi e ceva in neregula cu mine.

Gasindu-ma iarasi singur am cazut intens pe ganduri si am realizat ca nu pot sa las aceasta "acuzatie" in aer asa ca pana la urma mi-am strans toate toate mataraiele ( cum ar zice mama ) su mi-am bagat laptopul in ghiozdan si am luat-o la picior spre locul unde statea ei si am facut cunostinta. Oamenii, din cate am prins, erau fosti colegi de facultate retraind anii de aur, amintindu-si toate boacanele din facultate.

Aparent o tipa a mers pe cismigiu cu inca 2 sau 3 tipi cu barca. Na, aparent, vara fiind, tipii au vrut sa faca o baie si i-au zis sa se intoarca cu spatele ca ei sa se dezbrace depasind limitele decentei si sa se arunce in apa, sa se balaceasca nitel, sa se intoarca si sa se imbrace fara a o ofensa pe respectiva. Zis si facut. Problema majora a fost, dupa cum au observat si respectivii, apa din cismigiu nu e cea mai adanca dintre ape asa ca toti s-au trezit in picioare cu apa pana la brau. Exclamatia generala a fost: "Noroc ca n-am sarit in cap...".

Asta desigur a dus spre o alta povestire amuzanta subacvatica petrecuta tot pe cismigiu. Aparent un prea-indragostit a vrut sa isi puna capat zilelor intr-o iarna.
Metoda preferata: Deces prin inec.
Locul: Lacul din Cismigiu.
Probleme: Majore !
Aparent tot ce a reusit a fost sa se ude pana la oase si sa se plimbe astfel dardaind prin regie. Toate astea fiind urmate de o raceala graoznica si frica pneumoniei ( care de altfel l-ar aduce totusi mai aproape de tinta... ).

La un momentdat una din tipe a vazut cerul ( remarcat placut si de mine dupa cum ziceam ) si a exclamant cu mult patos: "Vaaai! Ce cer frumos. Ati observat vreaodata ca in Bucuresti nu vezi cerul ? Bine, ma refer asa cand il vezi din intamplara si te frapeaza, nu intentionat ca aia e alta mancare de peste...", lucru care mi-a placut enorm.

Distractia s-a terminat repede pentru ca un individ musculos si cu o dorinta arzatoare de somn ne-a anuntat ca ar cam fi cazu sa plecam daca ne plac inca degetele atasate de mana, asa ca mi-am luat ghiozdanu subtil si am luat-o la pas cand ceilalti inca se mai adunau. Nu le-am spus nimic, m-am gandit ca nu le datorez. Cred ca a fost mai bine asa. Oricum inafara de Doina, restu se uitau suspec la mine pentru ca m-am alaturat grupului subit.

Cred ca ajunge momentan, oricum nu va speriati mai prevad vre-o doua parti pentru ca desigur nici in dimineata aia n-am dormit. Eh! Viata de om activ ce sa va spun.

p.s. Imi vreau briosa aia nenorocita si o vreau inapoi si pe cea cu tate enorme ca nu strica niciodata sa aia pe cineva de genu in preajma, cine jtie cand vrei sa dobori un motociclist, sa desfaci o nuca de cocos sau indrepti o foaie importanta uitata in ghiozdan...

buna kathy

m-a rugat s-o adaug si n-am putut rezista. ca verigile din lantul de la wc... una dupa alta am cedat...

si uite-te si tu ce zice... vulgara... in fine, daca nu-ti place poti s-o ignori :D

 

bucurestiul azu in momentul asta e un amalgam de oameni care se scoala, se duc la munca se intorc acasa, repeat. cum altfel sa fie lumea atat de nefericita?

voiam sa-ti spun ca s-ar putea sa lipsesc cateva zile de la blogging. am un examen miercuri si ma cac pe mine de praf ce sunt (ma rog nu chiar... :p) si ar trebui sa-nvat mai degraba. si sa mai merg la o ceainarie/tigara ca sa am ce sa-ti mai povestesc.

altfel, imi moare inspiratia si atunci ce ne facem? stam si ne uitam unul la altul?

 

p.s.: stiai ca o briosa are vreo 450 kcal? una de la mac cel putin... e mai mult decat majoritatea hamburgerilor/cherseburgerilor/*burgerilor...

Despre oraselul nostru

In primul rand trebuie sa imi cer scuze fata de restul lumii pentru ca nu am mai postat de ceva timp.
In tot acest timp s-au realizat si alegeriile locale. Aparent cei doi candidati care au ajuns in turul 2 de scrutin sunt Vasile Blaga si Sorin Oprescu. La cateva sectoare s-au ales primarii inca din primul tur de scrutin (Ontanu si Negoita) aparent pentru lucrurile bune pe care le-au facut la ei in sectoare.
Daca vreti sa imi aflati parerea mea personala asupra cui este mai bun in functia de primar general nu o sa o aflati, sincer daca s-ar putea as dori ca nici unu din ei sa nu fie, o sa fie alegerea celui mai mic rau dintre 2 rele.
Bun, dar sa lasam politica la o parte si sa discutam despre schimbarile din oras.
In primul rand s-a redeschis statia de metrou Bucur Obor. Trebuie sa remarc modernizarea limitata la a pune marmura pe scarile de la metrou (probabil cumparata de la TITAN MAR(firma sotiei lui Videanu)) si modificarea intrarilor astfel incata sa poata trece tramvaiul pe deasupra. Aaa.. da era sa uit astazi pe la iesirea spre Lizeanu se formase o mare balta pentru ca curgea apa din tavanul proaspat "modernizat", apa care se prelingea pe scari si forma un adevarat patinoar!
Si sa nu uit, am tot fost bombardat in ultima vreme de multa lume pe mess care imi arata tipa aia care ca sa faca rost de bani la metrou a facut striptease. Eu, sincer admir inventivitatea romaneasca in materie de cersit, dar adevaru e ca fiecare se descurca cu ce are, unu un acordeon, altu un picior rupt, alta cu frumusetea ei. As posta aici filmuletul de pe youtube, dar cred ca puteti sa il cautati si voi singuri daca va intereseaza.
Si nu in ultimul rand astazi a inceput Bookfest in pavilionul expozitional Romexpo. Expozitia va fi deschisa in fiecare zi intre orele 10.00 si 20.00, iar astazi seara la ora 18.00 in pavilionul 13 va fi concert Fara Zahar.
Sper sa va vad pe acolo.

mi-am recuperat ceasul

curiozitatea mea a fost in sfarsit satisfacuta. exact cum a prezis insul ala, am dat telefon ziua urmatoare si m-am dus. a fost o vizita foarte scurta.

am intrat, s-a oferit sa-mi faca un ceai si m-a lasat in camera de lucru. acolo, langa ceasul meu, care fusese reparat, erau o groaza de hartii. de fapt in toata camera erau hartiute, hartioare pe toate mesele si pe toate placile de parchet. am decis sa arunc o privire mai atenta la biroul lui emil cu tabla de sah ale carei piese erau insirate la fel de ordonat si pe care parea sa se mai fi pus un strat de praf daca asa ceva era posibil. era si un alt morman de hartiute. erau mai toate scrijelite cu litere indescifrabile. dar prin tot maldarul ala, era o bucatica rupta de hartie ingalbenita pe care scria cu cerneala neagra, cu un scris ingust, ascutit si absolut incomod. si pe hartia aia era un mesaj de la mircea.

stii... curiozitatea... tocmai imi pusesem ceasul la mana cand am ridicat biletelul -

iubitule,

stii ca n-am mai avut nici un fel de varietate in ultima vreme. m-am saturat de tiganul ala care indiferent cat de atragator ti s-ar parea, pe mine ma repugna. vreau si altceva... si am observat ca prietenul tau cel nou care tot vine dupa ceas l-a tot uitat de vreo doua dati incoace. eu nu cred ca el vrea ca limbile ceasului sa-i arate ora, cred ca vrea ceva cu limbile noastre... si sunt mai mult decat dispus sa ii indeplinesc dorinta.

spune-mi ca bea niste ceai... hai te rog... ar face lucrurile atat de simple.

cand vine la tine maine, da-mi un telefon. vreau sa fiu acolo. abia astept... n-am mai avut pe nimeni atat de fraged intre noi. pur si simplu trebuie sa il avem.

mircea

si l-am pus jos pe birou. l-am pus pe birou si am simtit cum sangele mi se urca in obraji. incepusem sa amestesc desi nu bausem nici o picatura din ceaiul lui. m-am indreptat spre usa si am ramas pentru cateva momente pironit locului. in cativa pasi largi care au durat excesiv de mult am ajuns la usa si slava cerului, nefiind inchisa, am iesit in rondul de case daramate. am luat-o la goana pe stradutele alea si nu m-am oprit din alergat pana cand n-am ajuns acasa.

nu cred ca am mai tras pana acum asa o sperietura ingrozitoare. am tremurat timp de peste o jumate de ora infofolit intr-o patura de la ikea. pe urma m-am linistit si abia acum scriu si asta. intre timp am reflectat si desi inca nu cred povestea lui, am acum bucatile lipsa sa completez povestea.

problema lui majora cu biserica a fost cu certitudine homosexualitatea. nu a putut sa reconcilieze cele doua. dar la fel nu a putut sa ramana fara raspuns la intrebarile care il macinau despre timp - a fost marcat toata viata de deportarea parintilor. ce stare oribila - neimplinire pe toate planurile.

mi-a parut ingrozitor de rau pentru el. si inca imi pare. stiu ce voia sa imi faca dar pastrez inca in mine un sambure de speranta. speranta ca n-ar fi dat curs acelui bilet.

acum, fiindca am ceasul nu ma mai pot intoarce. nu ca as mai fi vrut. n-o sa-l mai sun niciodata si am de gand sa-mi schimb numarul cat mai repede posibil. curiozitatea era pe punctul de ma prinde, dar tot ea m-a ajutat in cele din urma sa scap. morala intamplarii e una simpla - nu merge cu oameni dubiosi nicaieri. punct. mai ales fara sa le spui parintilor. doar gandul ca ar fi putut sa... mai bine nu...

viata mea e frumoasa asa cum e si norocul chior vrea ca ea sa continuie.

recuperandu-mi ceasul

a fost pur si simplu fascinant. rareori mi se intampla sa cunosc pe cineva atat de interesant. mi-a inspirat un sentiment mixt de teama si de curiozitate - genul de sentiment pe care l-ar avea cineva care exploreaza o epava pe fundul marii. trebuie sa treci de tonele de praf, pesti, bucati de lemn putrezite, schelete si nu numai atat, dar ai si o canistra limitata de oxigen. si daca nu iesi la suprafata la timp, atunci o sa mori.

am stat ore in sir sa ma intreb daca merita sa risc sa ma duc inapoi in mahala dupa ceas. in fond, era doar un ceas. un simplu obiect. dar de fapt, e mai mult, are valoare sentimentala.

dar stii, dupa ce am stat sa ma gandesc, am realizat ca aici mint. are si o valoare sentimentala, dar nu atat incat asta sa fie principalul argument. imediat ce am realizat ca de fapt, nu e atat de important sa ma duc dupa el, am realizat ce reprezenta de fapt. aici, latura mea curioasa a luat-o in bot si planul i-a fost scos la iveala. de fapt, ceasul era si este un pretext. e un pretext ca sa-l mai vad o data. e un pretext ca sa aflu mai multe despre el, e un fel de cheie intr-o serie de intamplari care nu mi-ar fi in mod normal accesibile. intamplari pe care vreau neaparat sa le aflu si sa ti le spun si tie. ma rog, de fapt nu ti le spun tie in realitate. ci pur si simplu ne consemnez. imi place sa cred ca voi citi randurile astea peste ani si voi fi surprins de perspectiva pe care o aveam atunci.

dar sa revenim la emil si la ceasornicaria lui. ceva este dubios la omul asta. nu pot realiza exact ce momentan dar m-am dus azi sa aflu raspunsul. am plecat spre mahalaua in care locuia dupa ce i-am dat un telefon si l-am anuntat ca voi veni. el a fost de acord, dar numai dupa ora 12. eu in schimb aveam alt plan. eram decis sa ma duc si sa fiu acolo la ora 11 ca sa pot vedea ce facea el atat de important. probabil ca nimic, dar imi placea sa cred ca sunt un fel de detectiv. totusi, nu realizez care ar fi fost crima. dar in fine.

m-am dus pe straduta aia ingusta si nisipoasa pe la 10:30. am trecut de pereche dupa pereche de case care mai de care mai darapanate. am spus ca era nisipoasa? da, asa e, are o culoare galbuie dar daca ma gandesc, e mai degraba o culoare bolnavicioasa. sunt baltoci din loc in loc pline de noroi si sunt si copii care de distractie dau cu betele in balta ad literam. nu mai spun cati caini sunt. am avut nevoie de tot tactul meu ca sa ii evit. haita dupa haita care nu pareau sa fie acolo ieri. senzatia era de saracie ingrozitoare si mizerie. dar am ajuns pana la urma in fata casei lui emil pe la ora 10:50.

casa lui e intr-un fel de rond care are in mijloc un petec de noroi in care creste un bat care se preface ca e pom cu 8 frunze. am ajuns cu o ora inainte si m-am pus pe asteptat. dupa cateva minute, a iesit un tigan tanar din casa lui emil. eu, care ma invarteam nonsalant acolo, l-am remarcat imediat si am observat cum se indrepta spre mine, moment in care ma tot intrebam daca s-o iau la goana sau nu. mi-a zambit. singura lui replica a fost - "a... deci mosul vrea pe altcineva acum... sa-mi bag pula in mortii masii de escroc nenorocit". am deschis gura sa-i explic ca venisem dupa ceas, dar deja se intorsese cu spatele spre mine si plecase cu mainile in buzunare.

la scurt timp dupa, a iesit si individul de ieri. eu ma ascunsesem dupa zidul prabusit al unei case si l-am observat fara sa ma apropii. el era parca mai tanar, avea vreo 30 de ani. s-a uitam cu atentie de jur imprejurul rondului sa vada daca nu cumva e cineva cunoscut. si pe urma a plecat, intorcand mereu capul sa vada daca nu cumva e urmarit.

cat de dubios. inimia mi se facuse cat un purice deja si contemplam ce idee proasta a putut sa fie toata expeditia asta. pe urma, s-a deschis geamul ceasornicariei si un radio harait a inceput sa cante anotimpurile de vivaldi. era vreo 11.50 asa ca mi-am luat inima-n dinti si am decis sa ma duc la ceasornicar.

in momentul ala imi era neclar daca voi lua ceasul cu mine de data asta sau nu.

 

 

am incercat sa ma uit dupa o sonerie pentru ca probabil ca usa aia nu ar fi rezistat daca ciocaneam in ea. am gasit-o in final dupa ce am deschis o cutiuta de bronz inverzita de trecerea timpului. am apasat pe buton si s-a auzit acelasi sunet de telefon din alt secol ca ieri. stii, e cam ciudat sa suni ca sa intri intr-un magazin. dar usa era inchisa. s-au auzit pasi dinauntru si ma asteptam ca usa sa se deschida dintr-un moment intr-altul. era ora 11:55. nu s-a deschis. indiferent cat am sunat. la ora 12 fix, cand stateam cu fundul pe bordura enervat si incalzit de asteptare, usa s-a deschis si in cadru a aparut ceasornicarul. mi-a zambit si m-a poftit inauntru.

fiind deja enervat de atata asteptare, l-am apostrofat scurt - "de ce n-ai deschis usa cand am sunat prima data? erai oricum acasa!" el mi-a zambit intelegator, asa cum ii zambesti unui copil naiv si a bolborosit ceva de timp. din nou, i-am taiat replica - "nu ma intereseaza toata dezbaterea ta inutila despre timp. tot ce voiam era sa-mi spui ca-ti pare rau." atunci s-a intunecat la fata. mi-a zis - "da, imi pare rau ca nu intelegi. vrei sa-ti explic despre ce vorbesc?"

"evident, vreau sa aflu ce ai de spus. imi face lectii de bun simt un amarat de ceasornicar dintr-o mahala jegoasa! cine crezi ca esti tu ca sa imi spui mie de explicatii?"

"nu vrei sa stai la un ceai si o tigara ca sa discutam despre asta?"

in momentul ala, toti nervii mei au tacut simultan si m-am calmat. i-am spus ca mi-ar face placere si m-a invitat in camera de dupa biroul masiv. am pasit atent in camera lui. era intunecata si avea prosoape si carpe in geamuri. parea murdara. m-a invitat sa stau la o masa cu picioare de porc aurite, foarte kitchoasa. a pus doua cani pe masa si a smuls carpele din unul dintre geamuri pe care l-a si deschis larg. probabil ca sa iasa mirosul. era un miros greu in camera, acru oarecum ca de transpiratie, dar mai era ceva acolo pe care nu il puteam detecta.

in mai putin de 5 minute a venit cu un ceainic dintr-un portelan de proasta calitate si a umplut doua cesti cu un lichid caramel, de densitate potrivita. intre timp, eu uitandu-ma in toata camera am remarcat biblioteca. parea mult mai mare decat ar fi avut nevoie omul asta. parea sa aiba multe volume legate in piele de buna calitate si asta m-a surprins dat fiind locul unde eram. dar in fine, i-am zambit conversational.

"spune-mi deci, de unde vii, ce-i cu tine si cine esti."

mi-a oferit o tigara parliament care mi s-a parut scumpa pentru el si a inceput:

"pai vezi tu, ti-am zis si ieri m-am nascut in basarabia. m-am nascut intr-o familie de evrei. parintii mei si cu mine, cand eram un bebelus, au fost urcati intr-un tren si deportati in siberia. trenul in care eram a trecut prin moscova si acolo, a avut o pana in statie. iti dai seama ca erau niste conditii groaznice dar mama a reusit sa sara din tren cand tata i-a dat paznicului un pumn in cap. mama a luat-o la goana prin gara din moscova cu mine in brate dar a fost impuscata in picior de un soldat. a cazut cu mine inca in brate. o rusoaica, pe nume tatiana voronova m-a luat din bratele mamei. mama i-a spus pe scurt cine era si cum ajunsese aici si a implorat-o sa aiba grija de mine. atat a reusit sa spuna in cele cateva zeci de secunde inainte sa vina soldatul si sa o ia de-acolo.

femeia aia tatiana voronova e probabil singurul motiv pentru care sunt acum in viata. sotul ei era un ceasornicar si asa ea a devenit mama mea si el tatal meu. el m-a invatat sa repar ceasuri. si pe masura ce ma jucam cu ceasurile am inceput sa ma intreb cum se face ca timpul merge doar intr-un singur sens si m-a intrigat mereu cum timpul ne influenteaza viata. daca ai mei se nasteau in alt moment de timp chiar si cu cateva zile, s-ar fi putut sa nu se cunoasca niciodata si eu sa nu ma nasc. daca ma nasteam in alt secol, nu se intampla asta, daca mama mea avea mai mult timp la dispozitie, ar fi reusit sa scape din gara...

si asadar, interesul meu pentru timp a crescut. de-aia mi-a placut atat de mult fizica si am facut si facultatea de fizica in moscova. eram atat de mandru de mine. si parintii mei, atat cei de-acum cat si cei de dinainte erau. eram sigur ca totul poate fi explicat prin stiinta. eram atat de sigur ca ma apropiam de secretul timpului.

am invatat concepte dificile, am retinut formule kilometrice si m-am si distrat. am cam facut multe lucruri in perioada aia... dar intr-o noapte de iarna stand la birou, si molfaind capatul creionului am realizat ca nu ma apropiam de nici un raspuns. am realizat ca pierdeam timpul in ignoranta. la unele intrebari nu ne e dat sa stim raspunsul vezi tu... si e mai bine pentru ca ele nu tin de vointa noastra. ele tin de vointa lui dumnezeu. si realizand asta, am decis sa parasesc institutul la care lucram si sa il slujesc pe dumnezeu apropiindu-ma de raspuns.

erau o serie de probleme cu planul meu, doua deosebit de problematice. una dintre ele era cum sa plec din urss iar a doua nu te intereseaza. am fost cu colegii in romania intr-o excursie si pretextand ca mi s-a facut oribil de rau, am ramas intr-un spital din bucuresti. imi luasem toate posesiile cu mine si stransesem destul. erau intr-un saculet de catifea purpurie. mi-am cumparat o casa in bucuresti si asta se intampla  cam inainte de revolutie. mi-a fost interzisa intrarea in biserica... si am ramas in casuta asta, ceasornicar.

cartile de pe pereti le-am cumparat cu banii care i-am strans si majoritatea sunt de fizica. inca incerc sa aflu secretele timpului pentru ca nu cred intru totul in dumnezeu, dar in acelasi timp, inca cred in dumnezeu si nu incerc sa aflu secretele timpului cu adevarat. mie teama ca n-o sa aflu nici una nici alta inainte de a muri.

mi-am facut cativa prieteni aici cum ar fi mircea, tipul pe care l-ai vazut ieri la magazin. intelegi deci de ce imi permit sa iti spun ca nu ai inteles tot?"

"ce poveste interesanta. cat din ea e adevarata?"

atunci el si-a ingustat ochii probabil ca de ciuda... si a spus aproape in soapta "cred ca ar trebui sa pleci acum." a adaugat in drumul meu furios spre usa "si sunt sigur ca o sa mai vii pe-aici. da-mi un telefon inainte."

nu i-am raspuns si am iesit trantind usa, in furia mea uitand cu desavarsire de ceas. am ajuns acasa si acum, scriin asta nu realizez daca am uitat de ceas intentionat sau si constient. dar tot o sa-l mai vizitez. aici n-am nici un dubiu.

are o poveste interesanta dar tot cred ca minte sau ca a innebunit acolo in mahalaua aia. dar tot vreau sa stiu mai multe. si voi avea ceea ce vreau.

ceasornicarul de pe viitorului

trebuie sa vorbesc cu tine astazi. mi s-a intamplat ceva foarte surprinzator. ziua de duminica a fost o zi normala. de fapt asta e cel putin ceea ce stiu parintii mei.

a inceput foarte simplu. am un ceas negru de plastic care are putina memorie flash si care ramasese fara baterie. asa ca m-am dus pana in obor sa ii puna unul dintre ceasornicari o baterie... zis si facut, ce poate fi mai simplu?

acum, sunt sigur ca stii ca in obor la intrarea principala, mergi putin si pe urma imediat pe dreapta e ceasornicarul. sau de fapt ceasornicaria.

imediat cum am ajuns, am vazut cum cei doi ceasornicari se certau. se certau groaznic. unul dintre ei, destul de inalt, brunet, un om in toata firea de in jur de 45 de ani ii explica calm celuilalt ca el trebuie sa fie la ora 11 acasa si ca putin ii pasa ca tura e pana la 14.

m-am holbat la ei si dupa vreo cateva minute in care s-a intamplat nimic mereu, m-am decis sa stau mai drept si sa ma apropii de tejghea. asa, individul mai inalt mi-a urat buna ziua si m-a intrebat cu ce ma poate ajuta.

i-am explica problema si i-am inmanat ceasul. l-a desfacut, s-a uitat inauntru si mi-a spus senin ca n-are tipul de baterie de care am nevoie aici la magazin, dar ca il are la ceasornicaria lui, de pe viitorului. mi-a zis ca daca vreau, pot merge cu el imediat pentru ca era aproape 10:30 si trebuia sa ajunga acasa pana la 11.

l-am masurat din cap pana-n picioare. in general nu e o idee buna sa te duci cu cineva pe care nu-l cunosti intr-o mahala. dar o particica mica si perversa din mintea mea mi-a miscat muschii fetei fara sa realizez si am ingaimat un "da" nu foarte convins.

tipul mi-a multumit, si a inceput sa vorbeasca despre cat de important este timpul, despre cat de putin timp a dat dumnezeu, binecuvantata fie vointa lui oamenilor pe acest pamant si ca orice excentricitate de-a lui n-ar trebui sa ma surprinda.

pe drumul spre strada cu pricina, desetul de scurt de altfel, am vorbit despre timp iar eu incercam sa-i spun ca este vorba de fizica, de o dimensiune a unui ansamblu spatiu-timp iar el imi zambea. imi zambea si cand am terminat de vorbit mi-a spus - ceea ce spui tu s-ar putea sa fie adevarat, dar ca sa fiu cu adevarat sincer, nu-mi pasa. dumnezeu imi spune tot ceea ce vreau sa stiu, si daca vreau mai mult, n-am decat sa-l aflu. el nu m-a dezamagit decat.... niciodata.

deja privindu-l imbracat in tricoul ala cam ponosit si cu haina de stofa cu petece in coate, kaki, si ascultandu-i cuvintele incercam sa-mi omor curiozitatea perversa care fusese atatata.

eu dintotdeauna mi-am dorit sa fac un experiment simplu. la metrou sunt atat de multi cersetori si o buna bucata din ei cersesc folosind o icoana si astfel ne amintesc de morala crestina care cere sa dai. dar ce am vrut dintotdeauna sa stiu este daca nu cumva ii dai unui cersetor sa spunem 5 lei, de 5 ori mai mult decat daca i-ai fi dat in mod normal cu conditia sa spuna ca nu crede in dumnezeu si sa renunte la rugaciunile inutile. cu alte cuvinte am vrut mereu sa vad daca pot corupe pe cineva. si de aceea, am fost intrigat de acest om.

de acest ceasornicar, pe care intrebandu-l mi-a spus ca-l cheama emil. ne apropiam de ceasornicarie. peste tot pe jos sunt numai gunoaie si miroase a descompunere. un puradel se joaca impungand cu batul o pisicuta moarta. am trecut pe langa el iar emil l-a ignorat. se apropia ora 11. era important sa ajunga acasa.

casa in care statea era o casa la strada decorata cu arcade otomane. probabil ca fusese o bijuterie in vremea ei, cu etaj si cu un balconas care ar fi putut trece drept cochet in alta epoca. acum toata cladirea naparlea si spre deosebire de un sarpe, nu capata un start de piele neteda si noua. pur si simplu isi arata caramizile tuturor.

a intrat pe o usita mica dintr-un lemn subred pe care scria cu litere elegante "ceasornicarie". camera in care m-am pomenit era mica si vopsita intr-un rosu sangeriu la un moment dat care acum devenise un roz incert. avea parchet pe jos si desi era aproape goala parea remarcabil de plina. in fata era un birou intunecat si larg dar nu era pentru reparat ci pentru bani si unelte. el s-a dus si a luat ceva din acest birou si pe urma s-a dus la un mic secretaire unde a aprins o veioza chioara cu un abajur turtit de hartie.

in tot acest timp mi-a povestit ca se nascuse in basarabia si ca dupa ceva timp de stat in rusia, de fapt in urss s-a decis sa ramana in romania. n-a vrut sa-mi detalieze de ce.

in timp ce asteptam am vazut si un joc de sah pregatit pe biroul cel mare. era cu totul banal facut din plastic ieftin. ceva era ciudat in legatura cu acel joc totusi. si dupa cateva momente am realizat ca era umplut de praf. nu fusese miscata nici o piesa niciodata.

deodata a sunat cineva la usa - a fost un zgomot vechi, un tarrr de telefon din alt secol. emil a sarit ca ars sa raspunda la usa. a intrat un barbat bine facut dar totusi zvelt in camera. avea ochii ingusti si un inceput de barba. totusi, parea batran. i-a zambit lui emil cand a intrat in camera dar cand a dat ochii de mine, fata i s-a crispat. emil, care nu terminase sa-mi repare ceasul, mi-a zis "acum trebuie sa pleci. iti dau ceasul maine, sau in alta zi. ia numarul meu de telefon. suna-ma cand vrei sa-l iei." nu stiu ce mi-a venit dar am intrebat "si aveti de gand sa jucati sah?! nu e mai important sa-mi repari ceasul?". el mi-a raspuns scurt "ce ne jucam noi nu e problema ta." si m-a condus la usa asa ca in nici 20 de secunde m-am trezit fata in fata cu usa uscata si cu un numar de telefon scrijelit in graba pe o bucata de ziar.

si m-am intors acasa, fara ceas, fara baterie si cu intrebari. ar trebui neaparat sa ma duc dupa ceas. l-am primit cadou de la tata si o sa ma intrebe de ce nu-l am la mana moment in care n-o sa-i pot spune motivul adevarat. o sa ma duc zilele astea la emil.

In Bucuresti nu vezi cerul... ( part 1 )

Pentru mine vor exista intotdeauna doua ipostaze contrastante ale acestui oras: bucurestiul nostru si bucurestiul meu, bucurestiul pe care il vad cand sunt singur cand pot sa uit si sa ma pierd.

Acum scriu pe motoare la 3:26 AM singur cu un pachet de camel si laptopul inserat intr-o priza foarte greu gasita, dar mai interesant e cum am ajuns aici si ce se va intampla in continuare.

Vineri seara am facut act de prezenta intr-un club superb din zona cismigiului, doi prieteni au simtit nevoia sa impresioneze prin litrii de alcool cu ocazia intrarii lor in ilegalitate. Fara discutie cheful a fost chiar suportabil pana la un punct cand ritmurile simpliste repetitive nu imi mai colorau deloc atmosfera. Pe la 3 m-am decis sa vizitez cismigiul, mai exact locul meu preferat de refugiu: Rondul Roman aka unde e cupa aia mare. Acolo pe iarba intins acompaniat de un pian tare posomorat am reusit sa ma pierd prin iarba, vant, stele si liniste. Ma simteam tare cald pe iarba umeda.

Din pacate reintegrarea in societate a fost foarte dura. Am fost nevoit sa pasesc pe drumuri pavate incoerent si chiar gretos. In fine.

Dimineata urmatoare ma asteptau in fata calculatoarelor prichindei nevoiti sa traiasca viata parintilor, eu fiind oarecum un ghid. O experienta interesanta si in orice caz profitabila pe mai multe planuri pentru mine.

Dorinta mea arzatoare sa dorm dupa sesiunea de instruire a fost distrusa de nevoia de a-mi indeplinii o oarecare datorie morala fata da cunostinte. Nu ma intelege gresit, nu regret nimic. Daca nu luam acea decizie nu ajungeam in punctual asta.

O paranteza.

Am facut o pauza sa ma uit in in jur si am observat cum norii care pana acum imi blocau accesul spre stele se subtiaza incet intr-o nuanta apasatoare de mov, defapt sincer totul parca a capatat o aura mov. Superb.

Revenind.

Grupul cu care imi treceam ata prin ac s-a subtiat si el incet dar sigur ( la fel ca norii de acum ). Dar cu toate astea am luat parte la un episod demn de relatat cu ei.

Tocmai prinsesem ultima comanda la Spring Time la Universitate si am fost nevoiti sa luam totul la pachet sis a ne gasim un alt loc pentru consum. Am ales bordura de langa intrarea in pasaj de la Muzeul de Istorie. Cand noi ne aflam in plina devorare se apropie o tipa in verde de mine cu o nonsalanta placuta si imi fura doi cartofi si imi multumeste indepartandu-se. Eu surprins in mod placut de episod strig dupa ea oferindu-I si o bucata de frigarui, oferta care de altfel nu este refuzata. Totul decurgea foarte placut si prietenos. Dupa ce mi-a degustat intr-un mod foarte feminin o bucata de carne, tipa in verde si-a continuat drumul si eu devorarea.

Mancarea fiind terminate simteam toti nevoia de ceva de baut si pentru a rezolva aceasta problema presanta ne-am indreptat spre un non-stop mai jos pe Elizabeta. Cu ochii atintiti spre frigider si atat incercam sa ne hotaram ce sa achizitionam, moment in care se aude din dreapta spate exclamatia: “Uite astia sunt aia de la care va ziceam ca am mancat!”. Era tipa in verde cu trei prieteni. Fapta buna ne-a fost rasplatita cu cate un gat de rom al carui gust reminiscent s-a combinat bine cu cola care a urmat.

Tot pe tema asta inainte de episodul cu fata in verde am cunoscut-o pe Caro(lina), o tipa care lucreaza la un magazin ce se va deschida luni si contine produse interesante, tot la fel de spontan si am primit si un sfert de sticla de vin de la un cuplu de francezi foarte prietenosi care trebuiau sa plece dar cu care am mai apucat totusi sa schimbam doua vorbe.

Am observat ca ma binedispun incredibil aceste acte de unitate si deschidere intre necunoscuti. Nimic nu poate fi mai placut.

Nu cred ca o sa o mai vad vreodata pe tipa in verde si oricum nu cred ca ar mai avea sens sincer, si-a indeplinit rolul in viata mea si sper ca si eu in a ei.

Dupa aproximativ doua ore de ras isteric alaturi de doi compatrioti am ramas singur. Nu am vrut sa plec.

Ma duc sa imi iau o cafea si cred ca o sa imi las laptopul aici ca totusi ce se poate intampla…

Aparent nimic. Am o ceasca tare simpatica si pricomigdala e chiar buna. Pana se racesta cafeaua imi mai aprind o tigara. Am pus si muzica, desi n-am casit, dar parca mergea mai bine un Pyramid Song decat chillout-ul de guerilla acum…

Stau fix la marginea peretelui desenat, langa tipul care are in fata o cafea si un pian abstract. Foarte tare. In dreapta mea danseaza un cuplu pe melodia aia... L’amour... l’amour...

Ultima comanda la bar in cinci minute.

explica-mi o faza...

da, intotdeauna m-am intrebat de ce merg unii tip pe strada tinandu-se de testicule. pur si simplu e ceva care m-a depasit pana azi.

 

azi, cand am fost cu catelul la pranz (iti zic cum m-a enervat asta in cateva momente) mi-a picat in sfarsit fisa. si am hotarat sa iti explic printr-un desen retardat -

cam asa ceva se intampla. ingenios nu?

 

acum despre caine... stii ca uneori orice caine se mai cearta cu cu alt caine. de asemenea probabil ca ai auzit faza cu - merg la agatat tipe cu cainele. nu in ultimul rand ai auzit ca asta nu merge foarte bine.

sa-ti povestesc. eram eu cu cainele azi la pranz si vad pe cineva din vecini - din vecini inseamna pe o strada paralela oarecum. si era cu cainele. persoana de care iti zic avea un caniche negru micut, mascul. problema. oscar = mascul. si din nefericire, mascul+mascul de obicei e diferit de love pentru caini.

si tocmai ma gandeam ca ce super ca o sa pot vorbi cu persoana asta sa aflu mai multe etc etc, se trezeste javra mea idioata sa se ia la bataie cu caniche-ul ala idiot si tot planul meu genial se duce-n pizda ma-sii. si eram atat de aproape...

dupa ce reusim sa ne separam cainii eu molfai acolo un scuze pentru ca totusi oscar incepuse. singurul comentariu a fost "e vaccinat?" la care eu am raspuns enervat "da este, si al tau?" raspunsul vine "normal". si atunci si intrebarea "si motivul pentru care pui intrebari de genul asta este care?" moment in care eu am intrat in bloc si i-am aplicat putin constitutia cainelui.

ma asteptam ca din toate javrele de pe strada sa nu se ia de acea javra. era chiar atat de dificil ce voiam? de acord, poate era un cacat oricum dar asa nici macar n-am aflat.

ghici cine doarme pe balcon in seara asta...?

nu se intampla in bucuresti...

observand posturile anterioare simt ca imi pot permite o paranteza in care sa imi vars si eu lacrimile, sangele si sudoarea datorata evenimentelor care nu se petrec in bucuresti, defapt practic nu se petrec deloc dar schimba tot...

ati observat vreodata ca imaginea universului care se prabuseste in jurul tau in momentele cele mai deteriorante este oarecum eronata, sau cel putin eu asa simt. pentru mine lucrurile stau total opus. universul isi pastreaza formele mult prea ascutite, reci si respingatoare. numai eu, eu ma simt golit. ma simt ca un contur ingrosat greoi gata sa cedeze sub propria greutate ca o bucata de sarma indoita pe care apasam echilibrat cand ma jucam in fata blocului in incercarea mea de a face un cerc perfect.

o sa mai ramana ceva din mine, sigur. o sa ma adun usor din praful trecutul, o sa-mi regasesc forma si o sa-mi recapat locul in acelas univers ascutit, rece si respingator care m-a spart in primul rand.

dar nu, nu o sa mai fiu la fel. o sa ma mint ca sunt tot eu si o sa ma uit numai in sus sa nu vad ce am lasat in urma. dar pana la urma o sa vina o furtuna. va curata tot, oricum...

mi-am scos din geanta un pachet de tigari gol mai voluminos de care n-o sa iti spun de unde il am sau ce e cu el ca nu te intereseaza. ce te intereseaza e ca l-am folost sa scriu pe el in niste momente. urmeaza:

"Mana ei era indoita de la cot astfel ca antebratul era perfect lipit de partea superioara. Doua alunite de pe antebrat formau alaturi de o a treia de pe umar un triunghi cu certitudine echilateral..."

"Fiecare imperfectiune perfecta stralucea ca reflexia unei stele in rau. Cel mai izbitor lucru este ca pot sa ma reindragostesc de la de feicare date desi sangele curge din ce in ce mai mult. voi ramane fara."

"Traiesc prins intr-un singur cadru perfect, numai ca nu sunt nici pe departe in prim-plan. Eu dau profunzime si schimb fundamental imaginea. Eu sunt raza care nu ajunge la capat si prin acest sacrificiu creez o alta ipostaza a luminii, absenta ei. Sunt raza care prin sacrificiu creeaza. Sunt singura."



ok i'm done... puteti sa imi dati o briosa la pachet si nota va rog...

hai sa-ti spun un secret

mai, unele dintre incarnarile tale nu ma prea plac ma tem. si lor, ar trebui sa le spun un secret (dar ma voi referi la ele cu persoana a 2-a).

si acest secret este:

traim intr-o tara libera

si ghici ce consecinte are asta? ia, oare o sa reusesti?

pai, mai briosica mai, stiu ca tu ai mai multa umplutura de vanilie in tine decat restul lumii, dar chiar si cu atata umplutura de vanilie ar trebui sa deduci consecinta.

......

.....

....

...

..

.

da... pai, e destul de simplu - ideea de baza e - tine-te bine... nu esti obligat sa citesti ce scriu...

si daca o faci, bravo tie, daca n-o faci, iar felicitari, o sa-ti dau o briosa cu vanilie.

dar sincer, daca ai de gand sa te plangi ce posturi oribile si de cacat am, trimite-mi un e-mail la adresa evilmuffinpie AT gmail DOT com. abia astept sa aud feedback-ul tau :D

promit ca cele mai amuzante mesaje vor aparea pe blog.

dar vai... uite ca exact ce scriu asta, am primit un e-mail de la o cititoare revoltata - 

draga placinta cu briose malefica,

stiu ca n-ai briosele sa postezi e-mailul pe blog. sa stii ca posturile tale sunt de cacao si tu sugi eclere si lingi praline.

adica sunt scarboase si ma dezgusta dar din vreun motiv straniu legat de structura universului, le citesc si pe urma ma ofensez pentru ca am un fetis secret in a ma ofensa. da... ofenseaza-ma, insulta-ma domina-ma. ma rog... deviez de la subiect.

nu in ultimul rand, iti plac baietii briose si iti place sa te joci cu posterioarele lor ferme! sunt sigura ca faci chestii groaznice in pat, la tine acasa! esti groaznic si nu pot sa cred ca am citit de faza in care ti s-a sculat eclerul acum cateva posturi. mai mai sa mi se faca rau. de fapt mi s-a si facut. tocmai de-aia am si citit pana la capat postul, ce nu stiai ca-mi place sa vomit pe tastatura???

sper sa arzi in cele mai oribile focuri ale iadului si sa fii consumat de satana ca un copilas obez care se indoapa cu briose cumparate de mamitica!!!!11!!one!![limita din (sin x / x) cand x->0]!!

a ta dragastoasa si cu mintea ascutita ca un diamant,

ursula cea grasa, devoratoarea de suflete de briose

da...

sunt deprimat deja. cred ca o sa ma duc sa imi tai venele acum...

povesti de la bloc: sfarsitul

cum am spus in postul trecut, voiam sa-ti spun si cum am auzit ca se sfarseste cineva, nu numai cum incepe. spuneam ca dupa ce a nascut copilul, femeia enervanta de deasupra noasta s-a mutat in alta parte, lucru care nu l-am regretat niciodata.

de fapt in locul ei, s-a mutat o familie de 2 cu care ai mei s-au imprietenit. si uite-asa, am auzit - tragand cu urechea prin usa bineinteles ca au de a face cu o matusa nesuferita. aparent au cumparat casa babei cu conditia ca ea sa o poata folosi pana moare. si incet incet au ajuns sa o si ingrijeasca nu numai pe ea, dar si pe cele 2 surori ale ei care au stat in casa inchiriata de vecinii nostri.

a fost un proces treptat. initial, baba era singura cu o studenta. pe urma, a dat-o afara pe studenta si a venit cu sora-sa - prima sora. in acelasi timp, desi casa nu mai era a ei, vorbise cu un securist de-acolo pe la spatele vecinilor nostri, intelegandu-se sa ii dea de mancare numai lucruri straine (ca de, matul babei era fin) in schimbul casei.

si uite-asa traia baba linistita si au trecut cativa ani pana cand, incepand sa o lase memoria (a fost diagnosticata ulterior cu alzheimer) s-a certat ingrozitor cu sora ei. de fapt ele nu se intelesesera niciodata decat pentru a se alia impotriva vecinilor nostri. vecini care sunt niste oameni foarte buni si rabdatori.

si intr-o zi, sora babei, a iesit din casa tipand, s-a dus in herastrau (casa e pe-acolo pe undeva) si s-a aruncat in lac. a fost gasita de politie dupa ce se inecase. baba a jelit-o si vecinii au adus-o chiar in blocul meu cateva zile. urla mereu cat o tinea gura si pana la urma au dus-o inapoi la ea in casa (de fapt la casa vecinilor mei).

nu dupa mult timp, o alta sora a intrat pe fir si s-a aciuit acolo. a doua sora fusese o canteareata de bar si o actrita de un talent discutabil care nici macar n-a avut prevederea de a-si cumpara o casa pentru cand i se ducea dracului frumusetea. dar s-a descurcat in cele din urma.

a venit sa stea cu baba si vecinii nostri au trebuit s-o ingrijeasca si pe ea.

in cele din urma, telefoanele au inceput sa sune noapte tarziu si sa se auda zgomote infundate de la etajul 5 si usi trantite. a fost si o perioada in care vecinii nostri nu s-au mai inteles intre ei. se certasera din cauza babei. imi amintesc asta precis pentru ca am vazut-o pe vecina la noi, pe canapeaua portocalie noua, cu un teanc de servetele in maini si de jur imprejurul ei plangand in hohote in timp ce mama se straduia sa o calmeze.

a trebuit sa plec bineinteles dar arata atat de jalnic cu fata acoperita de par negru in mijlocul unui inel de servetele mototolite incat mi-a fost mila de ea.

in cele din urma, ei s-au impacat, dar atunci cand vecina mea plangea pe canapea, am auzit-o spunandu-i mamei ce se intamplase. baba, care de la o vreme nu se mai putea tine si avea nevoie de scutece imprastiase peste tot excremente si ameninta ca o omoara pe sora ei. sora-sa, am inteles, sustinea ca a gasit-o pe baba cu un cutit sub perna.

era clar ca baba se apropia de moarte si sora-sa, care era de cam aceeasi varsta nu o ducea mai bine. amandoua mancau ce le duceau vecnii nostri pentru ca nu mai voiau sa se miste si pretindeau manichiuri, pedichiuri si femeie la curatenie tot timpul. mai sustineau ca baba daduse casa degeaba.

pana la urma, baba in drum spre toaleta, in timp ce intindea excrementele pe gresie, a alunecat probabil din cauza propriilor excremente si si-a rupt piciorul. sau cel putin asta sustinea ea.

vecinii mei au trebuit sa se duca de aici, zona obor in mare, pana la herastrau de peste 3 ori pe zi timp de mai multe zile ca sa o ridice. si era si grea ca o balena la cele peste 90 de kg pe care le avea. pana la urma si sora-sa a cazut asa.

parea ca pe cele doua nu le mai tine cartilajele si asadar urmeaza sa se prabuseasca intr-un maldar de carne pe jos dintr-un moment intr-altul.

de aici a si iesit scandalul. el voia sa o duca pe sora babei, pe arivista la un camin si sa o ia pe baba in bloc ca sa poata inchiria casa aia si ca la final, cand baba urma sa moara sa se mute acolo langa herastrau. ea in schimb nu voia sa ii faca asa ceva babei spunand ca indiferent ce a facut, e tot o fiinta umana. el a numit-o pe baba "bestia" si i-a spus sotiei ca daca nu o expediaza pe sora bestiei si nu o iau pe bestie in apartament dupa o saptamana petrecuta la 9, vor divorta.

de-aia, au reusit sa cheme o ambulanta dupa sora bestiei si sa o duca la un camin. nu ar mai fi rezistat acolo oricum. cat despre bestie, au dus-o la un spital, i-au pus piciorul in ghips si au trebuit sa o duca acasa, in blocul in care stau si eu, la etajul 5.

nu va mai putea sa mearga pentru ca la varsta ei, oasele nu se mai pot suda. si aici, la etajul 5 am si auzit-o.

iti dai seama ca nu imi facusem o parere buna despre ea. eram la dus si atunci a inceput sa tipe. de fapt tipa mereu, mai ales noaptea. intotdeauna face la fel. vrea atentie. intai, ia numele surorilor ei la rand implorandu-le ajutorul ca-ntr-un fel de cantec ciudat. si pe urma, spune, ileana, draga scumpa, ajuta-ma. si face asta si cu numele vecinului.si se tot jeleste.

dar pe ea n-o doare nimic pentru ca imediat ce intri in camera, tace. ei o schimba de doua ori pe zi, ii dau de mancare si aduc medici pentru ea dar niciodata nu e multumita. a tot urlat.

pana intr-o buna zi. pana in ziua in care faceam dus.

atunci, pe masura ce se jelea, s-a oprit brusc. a inceput sa-i dracuie pe vecinii mei si pe urma a inceput sa urle un suvoi incoerent de silabe. si pe urma a urlat prelung. si pe urma s-a facut liniste.

coliva a fost gustoasa. intotdeauna mi-a placut coaja de portocala.

povesti de la bloc : inceputul

(da, iti dau briosa :D dar ia-mi si tu un suc ca na, ti-am luat totusi tigari)

stii, bucurestiul e facut in mare parte din blocuri ca majoritatea tarilor din fostul spatiu sovietic. si majoritatea bucurestenilor isi petrec viata la bloc. asa ca vreau sa-ti scriu despre inceptul si sfaristul vietii la bloc.

pentru ca nu pot sa fac nimic corect si coerent, n-o sa incep cu inceputul inceputului ci mai inainte de asta si n-o sa termin cu sfarsitul sfarsitului ci cu apropierea sfarsitului.

hai sa-ti povestesc despre inceput. exceptand situatia exceptionala in care esti cam dens, stii ca totul incepe prin sex. si hai sa-ti spun ce am auzit.
sunt chestii pe care le-am auzit si inceputul si sfarsitul. la bloc stii ca nu e o izolare fonica deosebita. asa ca aud lucruri. majoritatea sunt nesemnificative. majoritatea sunt bucati de viata. ele sunt asadar fragmente dintr-un proces de zeci de ani. pe mine m-au impresionat inceputul si sfarsitul.

prima data cand am auzit pe cineva facand sex vreodata a fost cand eram intins in pat dupa masa si ma pregateam sa adorm. simteam ca ma invaluie somnul si ma pregateam sa ma afund. mai dura doar putin. dar brusc am auzit o usa trantita cu furie. am auzit pasi apasati si am auzit ceva greu cazand.
si pe urma dupa vreo cateva minute aprope de punctul in care urma sa adorm am auzit gemete. nu mai auzisem niciodata asa gemete. pareau animalice. si era vocea unei femei. intitial nu am realizat ce se intampla dar la scurt timp am simtit. se auzea patul care gemea si el sub greutatea celor doi. camera aia care era fix deasupra mea era probabil inundata de zgomote. zgomotele alea ingrozitoare care m-au speriat si m-au facut sa ma simt oribil si jenat razbateau prin tavanul camerei mele. atunci am avut impresia ca spatiul care fusese al meu, numai al meu nu va mai fi niciodata la fel. camera mea era murdarita in momentul ala. m-am simtit pur si simplu violat. am avut si o erectie groaznica. eram mult mai mic. aveam in jur de vreo 12 sau 13 ani. si pentru ca umilinta sa fie completa mama mea s-a gasit sa intre in camera. a fost si mai rau. m-am prefacut ca dorm si a plecat. noroc ca nu stateam in fund. am stat in fund vreo 10 minute imediat ce incepusera aia. ma holbam la spatiul de deasupra usii si ramasesem cu gura deschisa. aratam probabil ca un retardat.
si la fel de brusc cum incepusera, gemetele s-au intrerupt pentru cateva secunde si pe urma femeia a urlat atat de tare incat parea sa fie un lup care urla la luna. si pe urma s-a asternut tacerea.

m-a ingrozit ca sa fiu sincer. stiu ca acum, privind in retrospectiva nu e mare chestie. dar atunci mi s-a parut teribil. si intr-adevar in vreo 8 luni, femeia de la etajul 5 a nascut un copil sanatos. si mi-am dorit sa sufere pentru ce mi-a facut.

s-au mutat oricum imediat dupa aia. ce copilarie a fost si aia din partea mea.

recitind ce am scris observ ca frazele au fost scurte, sacadate ca si cand as vi vrut sa-mi trag rasuflarea intre ele. si asa e. amintirea pe care ti-am povestit-o a fost una dintre cele mai traumatizante experiente pe care le-am trait. tocmai de-aia mi-am si dorit sa i se intample ceva groaznic femeii aleaia si iubitului ei. e la fel de stupid sa ma scuz acum pentru ce mi-am dorit atunci. nu, nu regret nimic.

am auzit aproapierea sfarsitului mult mai recent. si la fel cum sunetele inceputului m-au surprins la vremea aia, asa m-au surprins si sunetele sfarsitului. cu acelasi fel de groaza a realizarii.

cum ( KUMM ) se intampla in bucuresti

ma incearca o senzatie tare placuta si relaxanta ( in contradicite totala cu cea prezentata de evilmuffinpie )... acum pentru mine pickhammer-ele fredoneaza Evil Eye, traficul imi aminteste de Angels and Clowns si agitatia generala de One for each day... oare pentru ca am avut onoarea sa ii reaud pe eugen ( oigan ), cata, doomi, iordache, andras si erharn care bagati intr-o oala si amestecati bine de clara formeaza KUMM live ... kumm nu se poate mai bine... dar sa incepem cu inceputul.

pe la ora 5PM ma apuc eu foarte emotionat sa scriu un cd audio cu melodiile mai decent trase de trupa mea, care formeaza intr-un mod greoi un demo cd sa ziceam, desi este cat se poate de incomplet. in fine. cd-ul ii era destinat lui eugen ( chiar avea un "pentru eugen cu dragoste" scrijelit pe plic ). am consemnat frumos si tracklist-ul, un link de myspace si id-ul meu de yahoo. eram complet satisfacut. nu mai ramanea nimic decat un pui de somn sa puna capac. de altfel datorita lui le-am facut pe fete sa ma ajtepte in statia de autobuz vro 20 de minute... dar eh! asta e...

concertul s-a desfasurat la ArCub ( dupa cum e precizat si in link-ul de la titlu ) si defapt era in deschiderea oficiala a unui festival de documentare foarte interesant "One world Romania"
la care cred ca o sa ma mai duc sa arunc un ochi zilele astea... ne vedem pe acolo daca vrei... in fine... aparent unul din sponsori este Pilsner Urquell care ne-a racorit cu bere moca de calitate... ideal! regretabil concertul a avut loc intr-o sala de teatru cea ce teoretic iti limita libertatea la un scaun foarte confortabil in alte circumstante dar acum exterm de incomod...

inital am zis sa ne asezam si noi decent ca asa e frumos in societate si am urcat la "balcon" si am stat undeva in dreapta scenei ( cum e vazuta din fata ) deasupra lui andras si lui erharn unde am rezistat doar la Angels and Clowns, Evil Eye, Freeze si One for each day in timpul careia am fost nevoit sa sun o prietena pentru ca simteam ca vrea sa asculte melodia... dupa asta au cantat Sitar moment in care m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptata sprea margina balconului unde am stat in genunchi si am cantat alaturi de cata. urmatoarea melodie a fost Tantar, nu am putut rezista, am luat-o la fuga, deranjand tot ce aveam in cale am coborat scarile cate 12 si am ajuns undeva pe culoarul central in fata scenei unde am inceput sa topai ca un descreierat si sa tip "we have always been here... we don't wanna fight!"... tinand in continoare telefonul in mana ( asa se duc minutele... ).

punctul culminant a fost cand baietii ne-au anuntat ca vom audia in premiera ultima lor melodie terminata cu o saptamana in urma aparent... a fost genial... trebuia sa fi fost acolo.

dupa concert am asteptat in suspans langa scena sa se iveasca eugen de la pauza de tigara. stateam cu cd-ul in mana ca in clasa a 3a cand am facut si eu in sfarsit bine exercitiile la caligrafie si eram foarte mandru de mine si nerabdator sa arat profesoarei. cand l-am vazut ca se urca pe scena am luat-o si eu fios spre scari si trezindu-ma la un metru de el am incercat sa nu fiu dobios ca in fine sunt si ei oameni si din punctul meu de vedere cei mai prietenosi si cu care chiar as vrea sa stau la o bere din artistii apropiati noua ( s-ar mai aduga mani si byron eventual )

i-am dat cd-ul si in momentul in care a vazut numele formatiei scris pe plic a exclamat ceva in liniile: ah da! imi aduc aminte de voi v-am vazut cand ati cantat cu the amsterdams, a fost graoznica sonorizarea. mi s-a parut foarte tare ca a retinut, adica na... n-a fost mare chestie dar totusi m-a atins acolo unde trebuie. sper din tot sufletul sa il intrige macar marginal asa melodiile trase cu chinuiala in vatra parinteasca ( si nu.. nu este numele unui studio ).

in fine ideea e ca poate o sa ma aduge in lista de mess... poate nu... sper ca da... probabil nu...
vreau sa cant cu ei... vreau sa ii cunosc... sunt curios cum sunt in general... mai ales iordache care e tot timpul pierdut in universul lui in concerte...

seara a fost continuata pe motoare unde de altfel s-au prezentat si membrii echipajului care tocmai terminasera de navigat si se linisteau omeneste la o bere rece si o muzica buna....

acum seara se continua in fata monitorului... sper sa mai vii si tu pe la concertele lor ca se merita... n-o sa uit niciodata concertul din laptarie unde 40% din versuri au fost cantate de public, cata fiind outnumbered....

p.s. evilmuffinpie... mie chiar mi-ai promis o briosa si nu te iert !

si da, dupa cum am promis, si chestii intime

stii evident ca prima data cand am scris subtitlul in care spuneam ca voi scrie despre cele mai intime secrete ale mele o luasem cu tractorul la plimbare pe campurile lui pinochio.

dar uite, acum desi mi-am pierdut starea de iritare care m-a insotit toata ziua ma simt in stare sa te iau pe tine la intrebari. despre invidie poate?
nu realizez exact motivul pentru care am fost enervat azi. dar l-am simtit. si a fost acolo mereu si m-a macinat. exact asa ca intr-un roman de la literatura. asta ca sa vezi ca nu erau chiar zanatici scriitorii aia.

dar nici tu nu ma prea ajuti, in variatele tale incarnari. unele dintre ele nu ma prea plac si altele ma plac. majoritatea ma cunosc si aici apare problema. ma cunosc, dar nu indeajuns poate?
hai sa trecem la subiect sa nu mai frec atat tava cu unt si sa pun slanina la prajit. m-am simtit prost pentru ca cel mai probabil m-am simtit nedreptatit intr-un mod complicat. nici nu stiu cum sa-ti spun. unele dintre incarnarile tale ar merita sa afle mai multe iar altele n-ar merita sa afle nimic. problema e ca de aici din fata ecranului meu nu realizez cu care dintre ele am de a face.

oare m-am simtit cam singur si tont? nu cred ca ar fi intelept sa elaborez foarte mult. sa zicem doar ca toata chestia cu adolescenta e destul de complicata. uneori vorbesti despre niste chestii ca si cand ar fi la timpul trecut cand de fapt sunt la prezent. si cand altii vorbesc despre ele la prezent te surprinde pentru ca pentru tine sunt la viitor. pare sa fie un decalaj care ma intriga si pe care il detest din tot sufletul.

si s-a manifestat azi la cumparaturi si cand m-am dus cu cainele. si oricum nu e doar asta. ar fi destul de trivial ca asta sa fie explicatia. si prin trivial, ma refer la acel trivial josnic si desgustator care nu-ti place niciodata. pur si simplu e un gust amar in gura cand tu nu poti face lucrurile pe care le-ai vrea si altii pot. pur si simplu ma scoate din sarite. si nu numai atat dar azi la cumparaturi cand incercam sa evit o femeie vitezomana care voia sa ma calce cu caruciorul si un cuplu idiot care parea pregatiti sa isi smulga hainele acolo in raionul de salamuri nu m-am putut abtine sa nu arunc priviri iritate si sa ingustez ochii.

nu mai vorbim ca intotdeauna cand nu ma simt in largul meu merg altfel. e chiar amuzant daca ma gandesc in perspectiva la asta. dar nu, chiar nu e. simt asta si ma enerveaza. ma face sa fiu mai teapan. dar noroc cu aliatul meu ipodul. intr-adevar o investitie inteleapta. acum, daca vreau sa ignor pe cineva sau sa ma prefac ca fac ceva important e extrem de simplu. trebuie doar sa il scot din buzunar si sa invart meniurile. si toata lumea ma lasa in pace. sau cel putin asa imi place sa cred.
cel mai probabil dramatizez dar si cainele a avut de suferit din cauza asta si spre sfarsit avea chef sa ma cam muste. foarte inteligent ca s-a oprit. noi, astia tineri - si aici presupun ca incarnarea de fata a ta e cat de cat apropiata mie ca varsta nu folosim lobul frontal pentru procesarea majoritatii sentimentelor ci o bucatica mai primitiva situata pe undeva la baza creierului. asta ne face mai impulsivi si cainele desi fireste nevinovat ar fi avut de suferit.
la fel si natangul care era cu idioata aialalta. speram sa se inece cu propria limba sau ceva de genul asta. pur si simplu groaznic.

chiar nu realizez ce e cu mine. adica de obicei eu fac alti oameni sa se simta prost si nu invers. sunt deosebit de enervat din cauza asta dar acum pe masura ce scriu asta sunt mai calm. daca nu eram nu-ti puteam spune nimic. nimic coerent.

si uite, ca sa para ca nu ti-ai irosit 5 minute din viata ascultandu-ma pe mine, desi daca asta crezi, tot ce pot spune e back-ul e sus in stanga si daca vrei sa pleci, n-ai decat sa-l apesi, hai sa-ti spun si de bucuresti.

oricum probabil ca o sa mut viitoarele posturi pe un blog numai al meu. in felul asta o sa ma pot concentra pe propriile prostii si pentru a folosi altfel facilitatea asta a publica lucruri pe care oricine le poate citi.

in fine despre bucuresti, logic ca enervat fiind l-am perceput la fel de rau ca inainte. acum pur si simplu creierul meu e extenuat de sunetul de pickhammer. nu cred ca o sa se termine prea curand pentru ca muncitorii par sa vrea sa-mi demonstreze ca ei pot gauri chestii de oricate ori vor.

stii ca au deschis statia de la obor unde cel mai probabil daca te uiti urat la gresie, vei cadea in fund sau in cap si vei muri sau ceva de genul asta. ce m-a surprins era un pusti la metrou care a trecut pur si simplu pe sub una dintre barierele de-acolo al caror rol era de a se asigura ca platesti cartela. ce m-a surprins a fost nu neaparat ca a trecut asa ci ca a trecut cu o totala nonsalanta. nu parea catusi de putin emotionat ca a facut ceva rau in contradictie cu ce i-a spus invatatoarea si urma sa plateasca. parea chiar versat si nu s-a obosit sa se uite in stanga si-n dreapta. era clar ca facuse asta de o groaza de ori si ca asa fusese invatat.

in alta orine de idei mereu cand trec prin sectorul 2 ma amuza afisele cu ontanu care sta in postura lui isus. ontanu-isus. macar daca ar fi in sus ar fi poate mai eficient la primarie desi am o vaga impresie ca ar fi fix la fel de natang.

si nu, nu o sa-ti cumpar nici o briosa nenorocita pentru ca nu meriti si n-am chef de-aia.

la o narghilea

s-ar putea sa fii observat ca am lipsit in ultima vreme.
ti-au lipsit posturile mele penetrante - sunt sigur.

in alta ordine de idei, daca ai avut norocul/ghinionul sa citesti postul de acum ceva timp care a ars in iad cand am constat ca de fapt simplul pretext ca ceva sa se fi intamplat in bucuresti nu e un motiv bun pentru a publica asta intr-un blog _despre_ bucuresti.

detalii tehnice... :p

in alta ordine de idei, am fost la o narghilea acum cateva zile in clubul ala indian numit krishna intre facultatea de drept si parcul cismigu/lazar. si am fumat o narghilea si cateva tigari.
sa spunem ca realizez acum de ce occidentalii erau convinsi ca orientalii stateau mereu in fund si erau pe punctul de a muri de plictiseala. probabil ca in acelasi timp faceau si niste orgii ciudate dar nu realizez legatura.

oricum dupa cateva ingihtituri de fum ma simteam deja ingrozitor. mi-am exersat si rautatea dupa ce persoana cu care eram se enervase pe mine fiindca spunea ca eram nedrept si egoist.

presupun ca daca cineva iti spune ca esti egoist si pentru tine e o surpiza, atunci chiar esti egoist nu? sa-ti descriu atmosfera. intrarea se face printr-o usita neremarcabila cu un desen al zeului krishna si niste cercuri galbene pe o banda rosie destul de subtire pe pereti. par sa fie un fel de flori.
contextul in care am intrat inauntru m-a facut sa nu imi pese. am ajuns la subsol si m-a intampinat un zid de frig si intunericul care te-ai fi asteptat sa-l gasesti. nu stimula foarte mult lentoare si asa ca ne-am asezat pe niste perne si pe un taburet destul de joase.
parea sa dea bine in atmosfera. vizavi de noi era un cuplu care avea niste tehnici surprinzatoare cu limba. adica fumau si se cam calareau si ne ascultau amuzati. era dramatic as putea spune. noi ne ciorovaiam si ei se lingeau si se uitau. cat au reusit sa ma enerveze.

erau amandoi slabi si bruneti si discutabil de atragatori. si ne masurau... si a fost destul de neplacut. se amuzau si, desi eu eram la atac, nu mi-a facut placere sa fiu privit. desi e la fel de probabil ca ei sa se uite doar pentru ca eram in fata lor.

in momentul in care persoana cu care eram mi-a zis ca sunt egoist fiind pe punctul de a plange, nu m-am putut simti decat stingher. mai ales prietenii mei de vizavi ascultau cu atentie.

probabil ca e ceva in fiecare dintre noi cand adulmecam o situatie penibila care ne face sa tresaltam de placere. dar, de cele mai multe ori, slava cerului (pamantului), asta se intampla indirect. rareori ai parte ca spectator la o situatie jenanta.

si de-asta atunci cand persoana cu care eram mi-a spus ca sunt mult mai rau pentru ca vorbesc cu ea sarcastic decat daca as urla. si tocmai pentru ca eram ambii urmariti, m-am multumit sa zambesc tamp, sau, daca mi-a iesit expresia fetei, cu subinteles malitios.

in cele din urma cuplul de vizavi a plecat si eu si cu persoana de langa mine am inceput sa tragem mai adanc din narghilea ca sa nu se raceasca carbunele. stii ca daca nu e fierbinte, n-are nici un farme. atunci cand e fierbinte e cea mai intensa.

atunci te ameteste si iti produce greata. altfel, tigarile sunt mai bune si ce fumam noi erau niste porcarii mentolate cu 0.7 nicotina.

si am stat asa si ne-am uitat unul la altul intr-un mod care trebuia sa fie inteligent, sa ne masuram cu privirea. pana la urma dupa ce-am mai discutat, ne-am impacat. si ne-am tolanit acolo pe pernele alea. jur ca eram pe punctul de a adormi pana cand a inceput sa cante ingrozitor de tare "happy birthday" in indiana/limba orientala funky. atunci am realizat cat ma durea capul.

dar abia am putut ingaima ca mai vreau un shake de la starea aia de sfarseala. in fine, ne-am si linistit cu ocazia asta si ne-am impacat. pe urma am plecat si ne-am mai fatait putin prin cismigiu si am ratat programarea la dentist.

chiar se intampla in bucuresti...

ahh... sunt nou pe aici si m-am gandit ca ar fi totusi indicat sa incep cu un post care chiar se intampla in bucuresti, si se intampla aproape, si se intampla surprinzator de aleatoriu pentru ca asa e cel mai bine si pentru ca astfel de intamplari defapt sunt cele mai placute si cele mai memorabile... ia sa vedem cum s-a intamplat....

pai, eram intr-o dimineata racoroasa de toamna tarzie ( aprox. 4:43 am, 7 Noiembrie 2007 ), asteptand in subteran la universitate sa se deschida poarta sper mijlocul meu preferat de transport. acolo in pasaj era locul perfect toamna sau iarna pentru ca functionau incontinuu aparatele alea de are conditionat industriale sau ce mama lor erau... nu conteaza... si in exterior emanau o asa placuta briza calduroasa :). daca 7 Noiembire dimineata corelat cu 6 Noiembrie seara iti trezeste o amintire placuta inseamna ca esti apropiat mie daca nu apasa aici.

moving on... stateam pe scari, asteptand, cu o mana de prieteni in jurul meu jucandu-ne cu un disc negru de 12" gasit rezemat de zid cand in mod neasteptat de placut un individ simpatic in cel mai platonic mod posibil, in hanorac si pantaloni trei sferturi se aseaza langa mine si imi cere o tigara. ii indeplinesc cerinta aprinzandu-mi si mie una si individul incepe sa imi povesteasca despre el cu o nonsalanta care intr-un tarziu aflu ca provine din studiul care il trimite spre profesia de PR Agent, dar studiu pe care l-a intrerup ca sa isi faca timp pentru el, sa viziteze europa. BUN, toate bune si frumoase un tip chiar ok...

metroul in sfarsit isi incepe traseul si eu aflu ca noul meu prieten sa indreapta spre dristor la fel ca mine... superb... discutiile intense continua, aflu ca tipu nu a fost unde am fost si eu ( desi regreta... ) ci a fost la un "session" in martin parca... oricum suna interesant...

am ajuns la dristor iesim din statia de metrou si parca imi venea greu sa il las acum sa isi vada de drum parca imi doream oarecum sa continue faza asta ca nu mi se intampla des sa cunosc asa lume decenta si prietenoasa si dornica de interaciune... aceasta urma de indoiala mi-a fost spulberata cand am fost invitat la niste prieteni sa bem o cafea... PERFECT! :D

si astfel am purces noi spre un magazin deschis sa achizitionam un pachet de cafea si niste tigari, dupa care am purces spre blocul in care se afla apartamentul cu pricina.

acel apartament arata de parca ar fi fost luat de sus cu elicopterul din regie, adus pana in dristor si lasat jos usurel in locul golit in prealabil... foarte tare!. lipseau covoare pe hol, mirosea a tigari, bere, vodka si altele... am fost prezentat multimii induiosate de prezenta mea si ibricul a fost pus pe focul de la care mi-am aprins si o tigara... evident fusese un party in seara precedenta si lumea semi-adormita motaia prin toate colturile pe toate pernele pana cand au fost ademeniti spre bucataria, urmand sa fie foarte neincapatoare, de mirosul de cafea.

in sufragerie imi amintesc 2 canapele a caror semidrepte formau un unghi de 90 de grade si a caror punct de intersectie se afla cam in zona usii... opus fata de una din canapele se afla o masa pe care era montat cam tot echipamentul necesar unui DJ la un party, lucru care m-a omorat pur si simplu, mai ales cand a inceput sa fie folosit de catre DJ-ul responsabil :)...

in timpul auditiei am jucat NFS Underground pe un laptop batandu-ma in drifturi cu alti doi indivizi. recunoscandu-se invinsi complet de puterile mele supraumane ne-am decis sa lasam jocurile deoparte, moment in care am vazut pe masa un obiect metalic subtire de aproximativ 5/2 cm. l-am ridicat in mana si i-am desfacut capacul kre a aluncat usor dezvaluind un mic ecran lcd de 1 cm latime lipit de latura de 2 si o placuta metalica pe restul suprafetei... eram un pic confuz in legatura cu utilitatea lui. l-am pronit si am observat ca lcd-ul arata cifre ce variau in functie de cat apasam pe placuta metalica, moment in care am fost iluminat complet... mai departe poti doar sa iti imaginezi... in fine intr-un final am plecat spre internat pe la ora 9:30 am foarte fericit si binedispus....

morala povestirii este ca se intampla si e cel mai frumos... astfel de evenimente absolut spontane sunt cele mai placute si raman in noi sub o forma speciala, in sensul ca sincer nu imi amintesc cum ii chema pe nici unul din indivizii pe care i-am cunoscut, nici unde e blocul sau alte detalii neimportante de genu... tot ce imi amintesc e sentimentul de bine pe care mi l-a lasat acel tip si prietenii lui.... si sunt sigur ca intr-o zi o sa beau o cafea care o sa-mi aminteasca mai in detaliu de acea dimineata

in autobuz

azi cand mergeam cu autobuzul 335, care e aglomerat ca de obicei, forfotind de oameni, cei mai multi grabiti sa ajunga la servici, privind fara prea mare incantare perspectiva unei zile de munca monotone, am vazut o scena care mi-a ramas in memorie.

era o femeie batrana imbracata in cafeniu care statea pe scaunul dinspre culoar. era palida si vestejita, as putea spune chiar ca pe fata i se citea apatia si plictseala. era un fel de plictiseala sacaita pe care ridurile i le imortalizasera pe chip. privea cu o figura acra in jur si era foarte normala din toate punctele de vedere. cel putin, asa crede toata lumea.

mie mi-a ramas in minte. nu pot sa imi dau seama de ce, dar e acolo si trebuie sa-ti spun scena. dar mai intai, trebuie sa o cunosti si sa o vezi asa cum am vazut-o eu. avea niste ochi caprui, mai degraba cafenii, dar un cafeniu palid, sticlos care impreuna cu umezeala din jurul ochilor ii facea sa arate mai tristi. nu exprimau nici o emotie sau chiar daca o faceau, era vast mai nesemnificativa decat fata.

ti-am zis ca era imbracata in cafeniu, nuante de maro si cateva pete de un galben nedefinit care formau un melanj bolnavicios. arata exact ca o pensionara tipica, care se pregateste sa moara si probabil se duce sa isi mai vada o data locul de veci.

stateam aproximativ in fata ei si ascultam muzica si ma uitam in jur plictisit si usor ingrijorat la gandul ca probabil voi intarzia. in timp ce incepusem sa ma foiesc de caldura, m-a privit, si simtindu-ma privit, am intors capul. s-a uitat la mine, fara nici un fel de expresie. parea ca orice emotie nu mai razbatea pana afara. era dezinteresata, plictisita si sacaita. dar in acelasi timp am avut impresia ca expresia ei era ca si acoperita de o masca de ghips care acum se intarise. din vreun motiv, mi s-a parut inteleapta. ceea ce e destul de ridicol din partea mea de fapt privind in retrospectiva. nu parea distinsa in nici un fel, nu era rasata, era absolut banala.

arata ca una dintre bunicile alea din povesti care sunt obosite si afanisite. ele in general asteapta sa se vestejeasca in continuare cocand prajiturele cu scortisoara si briose pentru nepoti in vreun fel de case parfumate cu diverse esente de vanilie, rom in o groaza de sticlute si fiole. dar femeia asta nu parea sa fie asa.

ea nu parea sa aiba nepoti si in nici un caz o bucatarie comfortabila. mi-o puteam imagina la cozi interminabile prin hala stand dupa carne mai ieftina sau facand mai multe lucruri cu varza si cartofi decat pot sa-mi imaginez.

si, la un moment dat, ii suna mobilul. ceea ce a fost oarecum straniu. nu ma asteptam sa aiba mobil si judecand dupa privirile celor din jur, nici ei nu se asteptau la asa ceva. cand si-a scos telefonul din rochia maro, am vazut ca are degete groase, umflate de munca. poate a fost o muncitoare, sau o nevasta de taran. una dintre unghii era innegrita. probabil ca o lovise. a ridicat telefonul la ureche dupa ceva timp, pentru ca parea dusa pe ganduri cand a sunat si a raspuns mai tarziu. pe alt scaun, era un tip tanar, intr-un trening, tuns scurt care o privea surprins. poate se intreba de ce era plecata de acasa unde probabil o cauta moartea.

a raspuns si pe urma imediat a inchis si si-a pus mobilul in poala resemnata.

ce existenta ingrozitor de plictisitoare si monotona o fi ducand femeia aia, desi din vreun motiv ciudat, am impresia ca in momentul asta nu mai e in viata.

ratb & co.

ai observat vreodata cat de putini sunt cei care isi composteaza bilete sau cei care au pe bune abonamente? asta la suprafata cel putin prin mijloacele ratb.
de acord, romanii sunt vicleni, hoti, malefici etc. dar cum face ratb sa te ajute sa iti platesti mai eficient biletele? te-ai astepta ca ei sa fie cat se poate de cooperanti ca orice corporatie capitalista, lacoma dupa bani. am impresia ca motto-ul lor este - cu cat e mai enervant sa-ti iei bilete si abonamente, cu atat mai bine.

sa-ti spun de ce. m-am dus sa-mi cumpar un abonament ratb - stii statia de la obor e inchisa si trebuie sa merg si cu autobuzul. pentru ca sunt o persoana ieftina, am decis sa profit de reducerile pe care le ofera. bun... toate bune si frumoase. trebuia sa ma duc si sa demonstrez ca sunt elevi pentru ca ei nu dau decat elevilor abonamente reduse. pentru asta trebuie sa prezinti in mod evident un act.

si m-am dus cu mai multe. cu buletinul, carnetul de elev si in carnet uitasem un aviz epidemiologic care ar fi trebuit sa-mi fi folosit acum o saptamana la un concurs scolar (sa nu infestez pe nimeni). bun si ma duc, ii dau banii, vechiul card (cardul activ mai... verde ce stii tu... abonamentele vechi nu mai merg acum). dar ce sa vezi... apar probleme. fatalitate! luasem carnetul de anul trecut de la vechiul meu liceu. si a inceput scandalul ca ea nu-mi da nici un abonament, ca daca nu sunt elev ca daca vreau sa merg pe degeaba. faptul ca i-am atras atentia ca daca as fi vrut sa merg pe degeaba nu mi-as fi pierdut vremea cu ea n-a ajutat. nici faptul ca i-am aratat avizul si buletinul, aviz pe care scria de altfel ca sunt elev n-a ajutat. de fapt nimic din ce-am incercat n-a ajutat. nu, ea voia carnetul de note cu stampila la zi si daca nu-l aveam, n-aveam decat sa sug pula.
iritat ca trebuia sa si urlu, dupa cum bine stii vanzatoarele astea sunt in niste cutii de conserve, stau jos si vorbesc incet si apasat, i-am spus ca e o tampita si ca n-are decat sa se duca dracului.
amuzant a fost ca asa am patit si cu a doua. in final, m-am intors cu carnetul de elev ca n-am putut altfel.

bun, ratb-ul ca ratb ma enerveaza faza ca nu vand abonamente la toate chioscurile, dar ma rog.
cat despre metrou... aici sa te tii. la metrou, din principiu sunt foarte putini care nu platesc pentru ca la intrarea in statii sunt aparatele alea care valideaza cartela si de care daca n-ai cartela nu poti decat sa sari. problema importanta ar fi ca in jur sunt de obicei paznici si asadar nu e o idee prea buna.
si si-acolo, am sperat ca poti sa-mi fac un abonament. nu suna foarte dificil nu? in primul rand, daca voiam pe cardul activ, nu puteam sa-mi fac redus. era cumva incompatibil cu cel de la ratb sau asa ceva. sau poarta ghinion. in fine, asta n-am putut din start. in alta ordine de idei, din vreun motiv ciudat, au aceste abonamente reduse doar la anumite statii, printre care romana, gara de nord si atltele. si-acolo bineinteles ca verifica stampila si se multumea doar cu carnetul. ma rog, partea care m-a calcat pe nervi a fost ca aveau "program cu elevii" de la 7 la 13. si atat. logic ca n-am ajuns la 13. si logic ca maine o sa merg cu cartela. nu e viata minunata?

sa fiu al naibii ca nu stiu ce dracu fumeaza oamenii astia. "program cu elevii"? cred ca asta e cu lejeritate una dintre cele mai retardate lucruri pe care le-am auzit anul asta. e exact acolo sus in top 5 cu "nu mananc cacat fara paine" si "o me ge, mi s-a scurs creierul prin urechi".

ce sa ma mai stresez. am mancat o pizza la pizza hut si am constatat ca la 15 lei o pizza si 7 lei o limonada, pizza lor e cam mica. adica, nu sunt chiar disperat sa fie mare mare. dar macar sa stiu ce bag in gura. sa simt acolo ceva clar. si da, ma refeream la pizza. macar am avut un loc vag dragut la fereastra si un fel de chestie cremoasa pe post de sapun la baie.

moftangiu mai sunt nu?

a, inca o chestie - fun fact - mai stii poza aia nereusita cu mosul comunist care statea pe un ou de paste? e pe una dintre primele pagini. ei bine, am desenat aia manual si am scanat-o. asta s-a intamplat dupa ce ma certasem cu ai mei pe teme de religie si eu uitasem desenul ala in scanner. cand a venit maica-mea sa faca un xerox, l-a gasit si cand m-am intors luni, am vazut ala pe birou si era scris "rusinica cum gandesti. mama."... ohlala... inca o briosa te rog...