sâmbătă, 31 mai 2008

explica-mi o faza...

da, intotdeauna m-am intrebat de ce merg unii tip pe strada tinandu-se de testicule. pur si simplu e ceva care m-a depasit pana azi.

 

azi, cand am fost cu catelul la pranz (iti zic cum m-a enervat asta in cateva momente) mi-a picat in sfarsit fisa. si am hotarat sa iti explic printr-un desen retardat -

blogpost-cock

cam asa ceva se intampla. ingenios nu?

 

acum despre caine... stii ca uneori orice caine se mai cearta cu cu alt caine. de asemenea probabil ca ai auzit faza cu - merg la agatat tipe cu cainele. nu in ultimul rand ai auzit ca asta nu merge foarte bine.

sa-ti povestesc. eram eu cu cainele azi la pranz si vad pe cineva din vecini - din vecini inseamna pe o strada paralela oarecum. si era cu cainele. persoana de care iti zic avea un caniche negru micut, mascul. problema. oscar = mascul. si din nefericire, mascul+mascul de obicei e diferit de love pentru caini.

si tocmai ma gandeam ca ce super ca o sa pot vorbi cu persoana asta sa aflu mai multe etc etc, se trezeste javra mea idioata sa se ia la bataie cu caniche-ul ala idiot si tot planul meu genial se duce-n pizda ma-sii. si eram atat de aproape...

dupa ce reusim sa ne separam cainii eu molfai acolo un scuze pentru ca totusi oscar incepuse. singurul comentariu a fost "e vaccinat?" la care eu am raspuns enervat "da este, si al tau?" raspunsul vine "normal". si atunci si intrebarea "si motivul pentru care pui intrebari de genul asta este care?" moment in care eu am intrat in bloc si i-am aplicat putin constitutia cainelui.

ma asteptam ca din toate javrele de pe strada sa nu se ia de acea javra. era chiar atat de dificil ce voiam? de acord, poate era un cacat oricum dar asa nici macar n-am aflat.

ghici cine doarme pe balcon in seara asta...?

joi, 29 mai 2008

nu se intampla in bucuresti...

observand posturile anterioare simt ca imi pot permite o paranteza in care sa imi vars si eu lacrimile, sangele si sudoarea datorata evenimentelor care nu se petrec in bucuresti, defapt practic nu se petrec deloc dar schimba tot...

ati observat vreodata ca imaginea universului care se prabuseste in jurul tau in momentele cele mai deteriorante este oarecum eronata, sau cel putin eu asa simt. pentru mine lucrurile stau total opus. universul isi pastreaza formele mult prea ascutite, reci si respingatoare. numai eu, eu ma simt golit. ma simt ca un contur ingrosat greoi gata sa cedeze sub propria greutate ca o bucata de sarma indoita pe care apasam echilibrat cand ma jucam in fata blocului in incercarea mea de a face un cerc perfect.

o sa mai ramana ceva din mine, sigur. o sa ma adun usor din praful trecutul, o sa-mi regasesc forma si o sa-mi recapat locul in acelas univers ascutit, rece si respingator care m-a spart in primul rand.

dar nu, nu o sa mai fiu la fel. o sa ma mint ca sunt tot eu si o sa ma uit numai in sus sa nu vad ce am lasat in urma. dar pana la urma o sa vina o furtuna. va curata tot, oricum...

mi-am scos din geanta un pachet de tigari gol mai voluminos de care n-o sa iti spun de unde il am sau ce e cu el ca nu te intereseaza. ce te intereseaza e ca l-am folost sa scriu pe el in niste momente. urmeaza:

"Mana ei era indoita de la cot astfel ca antebratul era perfect lipit de partea superioara. Doua alunite de pe antebrat formau alaturi de o a treia de pe umar un triunghi cu certitudine echilateral..."

"Fiecare imperfectiune perfecta stralucea ca reflexia unei stele in rau. Cel mai izbitor lucru este ca pot sa ma reindragostesc de la de feicare date desi sangele curge din ce in ce mai mult. voi ramane fara."

"Traiesc prins intr-un singur cadru perfect, numai ca nu sunt nici pe departe in prim-plan. Eu dau profunzime si schimb fundamental imaginea. Eu sunt raza care nu ajunge la capat si prin acest sacrificiu creez o alta ipostaza a luminii, absenta ei. Sunt raza care prin sacrificiu creeaza. Sunt singura."



ok i'm done... puteti sa imi dati o briosa la pachet si nota va rog...

hai sa-ti spun un secret

mai, unele dintre incarnarile tale nu ma prea plac ma tem. si lor, ar trebui sa le spun un secret (dar ma voi referi la ele cu persoana a 2-a).


si acest secret este:
traim intr-o tara libera

si ghici ce consecinte are asta? ia, oare o sa reusesti?
pai, mai briosica mai, stiu ca tu ai mai multa umplutura de vanilie in tine decat restul lumii, dar chiar si cu atata umplutura de vanilie ar trebui sa deduci consecinta.
......
.....
....
...
..
.
da... pai, e destul de simplu - ideea de baza e - tine-te bine... nu esti obligat sa citesti ce scriu...
si daca o faci, bravo tie, daca n-o faci, iar felicitari, o sa-ti dau o briosa cu vanilie.

dar sincer, daca ai de gand sa te plangi ce posturi oribile si de cacat am, trimite-mi un e-mail la adresa evilmuffinpie AT gmail DOT com. abia astept sa aud feedback-ul tau :D

promit ca cele mai amuzante mesaje vor aparea pe blog.

dar vai... uite ca exact ce scriu asta, am primit un e-mail de la o cititoare revoltata - 

draga placinta cu briose malefica,

stiu ca n-ai briosele sa postezi e-mailul pe blog. sa stii ca posturile tale sunt de cacao si tu sugi eclere si lingi praline.
adica sunt scarboase si ma dezgusta dar din vreun motiv straniu legat de structura universului, le citesc si pe urma ma ofensez pentru ca am un fetis secret in a ma ofensa. da... ofenseaza-ma, insulta-ma domina-ma. ma rog... deviez de la subiect.
nu in ultimul rand, iti plac baietii briose si iti place sa te joci cu posterioarele lor ferme! sunt sigura ca faci chestii groaznice in pat, la tine acasa! esti groaznic si nu pot sa cred ca am citit de faza in care ti s-a sculat eclerul acum cateva posturi. mai mai sa mi se faca rau. de fapt mi s-a si facut. tocmai de-aia am si citit pana la capat postul, ce nu stiai ca-mi place sa vomit pe tastatura???
sper sa arzi in cele mai oribile focuri ale iadului si sa fii consumat de satana ca un copilas obez care se indoapa cu briose cumparate de mamitica!!!!11!!one!![limita din (sin x / x) cand x->0]!!

a ta dragastoasa si cu mintea ascutita ca un diamant,
ursula cea grasa, devoratoarea de suflete de briose

da...
sunt deprimat deja. cred ca o sa ma duc sa imi tai venele acum...

povesti de la bloc: sfarsitul

cum am spus in postul trecut, voiam sa-ti spun si cum am auzit ca se sfarseste cineva, nu numai cum incepe. spuneam ca dupa ce a nascut copilul, femeia enervanta de deasupra noasta s-a mutat in alta parte, lucru care nu l-am regretat niciodata.


de fapt in locul ei, s-a mutat o familie de 2 cu care ai mei s-au imprietenit. si uite-asa, am auzit - tragand cu urechea prin usa bineinteles ca au de a face cu o matusa nesuferita. aparent au cumparat casa babei cu conditia ca ea sa o poata folosi pana moare. si incet incet au ajuns sa o si ingrijeasca nu numai pe ea, dar si pe cele 2 surori ale ei care au stat in casa inchiriata de vecinii nostri.

a fost un proces treptat. initial, baba era singura cu o studenta. pe urma, a dat-o afara pe studenta si a venit cu sora-sa - prima sora. in acelasi timp, desi casa nu mai era a ei, vorbise cu un securist de-acolo pe la spatele vecinilor nostri, intelegandu-se sa ii dea de mancare numai lucruri straine (ca de, matul babei era fin) in schimbul casei.
si uite-asa traia baba linistita si au trecut cativa ani pana cand, incepand sa o lase memoria (a fost diagnosticata ulterior cu alzheimer) s-a certat ingrozitor cu sora ei. de fapt ele nu se intelesesera niciodata decat pentru a se alia impotriva vecinilor nostri. vecini care sunt niste oameni foarte buni si rabdatori.

si intr-o zi, sora babei, a iesit din casa tipand, s-a dus in herastrau (casa e pe-acolo pe undeva) si s-a aruncat in lac. a fost gasita de politie dupa ce se inecase. baba a jelit-o si vecinii au adus-o chiar in blocul meu cateva zile. urla mereu cat o tinea gura si pana la urma au dus-o inapoi la ea in casa (de fapt la casa vecinilor mei).

nu dupa mult timp, o alta sora a intrat pe fir si s-a aciuit acolo. a doua sora fusese o canteareata de bar si o actrita de un talent discutabil care nici macar n-a avut prevederea de a-si cumpara o casa pentru cand i se ducea dracului frumusetea. dar s-a descurcat in cele din urma.
a venit sa stea cu baba si vecinii nostri au trebuit s-o ingrijeasca si pe ea.

in cele din urma, telefoanele au inceput sa sune noapte tarziu si sa se auda zgomote infundate de la etajul 5 si usi trantite. a fost si o perioada in care vecinii nostri nu s-au mai inteles intre ei. se certasera din cauza babei. imi amintesc asta precis pentru ca am vazut-o pe vecina la noi, pe canapeaua portocalie noua, cu un teanc de servetele in maini si de jur imprejurul ei plangand in hohote in timp ce mama se straduia sa o calmeze.
a trebuit sa plec bineinteles dar arata atat de jalnic cu fata acoperita de par negru in mijlocul unui inel de servetele mototolite incat mi-a fost mila de ea.
in cele din urma, ei s-au impacat, dar atunci cand vecina mea plangea pe canapea, am auzit-o spunandu-i mamei ce se intamplase. baba, care de la o vreme nu se mai putea tine si avea nevoie de scutece imprastiase peste tot excremente si ameninta ca o omoara pe sora ei. sora-sa, am inteles, sustinea ca a gasit-o pe baba cu un cutit sub perna.

era clar ca baba se apropia de moarte si sora-sa, care era de cam aceeasi varsta nu o ducea mai bine. amandoua mancau ce le duceau vecnii nostri pentru ca nu mai voiau sa se miste si pretindeau manichiuri, pedichiuri si femeie la curatenie tot timpul. mai sustineau ca baba daduse casa degeaba.
pana la urma, baba in drum spre toaleta, in timp ce intindea excrementele pe gresie, a alunecat probabil din cauza propriilor excremente si si-a rupt piciorul. sau cel putin asta sustinea ea.
vecinii mei au trebuit sa se duca de aici, zona obor in mare, pana la herastrau de peste 3 ori pe zi timp de mai multe zile ca sa o ridice. si era si grea ca o balena la cele peste 90 de kg pe care le avea. pana la urma si sora-sa a cazut asa.
parea ca pe cele doua nu le mai tine cartilajele si asadar urmeaza sa se prabuseasca intr-un maldar de carne pe jos dintr-un moment intr-altul.

de aici a si iesit scandalul. el voia sa o duca pe sora babei, pe arivista la un camin si sa o ia pe baba in bloc ca sa poata inchiria casa aia si ca la final, cand baba urma sa moara sa se mute acolo langa herastrau. ea in schimb nu voia sa ii faca asa ceva babei spunand ca indiferent ce a facut, e tot o fiinta umana. el a numit-o pe baba "bestia" si i-a spus sotiei ca daca nu o expediaza pe sora bestiei si nu o iau pe bestie in apartament dupa o saptamana petrecuta la 9, vor divorta.

de-aia, au reusit sa cheme o ambulanta dupa sora bestiei si sa o duca la un camin. nu ar mai fi rezistat acolo oricum. cat despre bestie, au dus-o la un spital, i-au pus piciorul in ghips si au trebuit sa o duca acasa, in blocul in care stau si eu, la etajul 5.

nu va mai putea sa mearga pentru ca la varsta ei, oasele nu se mai pot suda. si aici, la etajul 5 am si auzit-o.
iti dai seama ca nu imi facusem o parere buna despre ea. eram la dus si atunci a inceput sa tipe. de fapt tipa mereu, mai ales noaptea. intotdeauna face la fel. vrea atentie. intai, ia numele surorilor ei la rand implorandu-le ajutorul ca-ntr-un fel de cantec ciudat. si pe urma, spune, ileana, draga scumpa, ajuta-ma. si face asta si cu numele vecinului.si se tot jeleste.

dar pe ea n-o doare nimic pentru ca imediat ce intri in camera, tace. ei o schimba de doua ori pe zi, ii dau de mancare si aduc medici pentru ea dar niciodata nu e multumita. a tot urlat.
pana intr-o buna zi. pana in ziua in care faceam dus.

atunci, pe masura ce se jelea, s-a oprit brusc. a inceput sa-i dracuie pe vecinii mei si pe urma a inceput sa urle un suvoi incoerent de silabe. si pe urma a urlat prelung. si pe urma s-a facut liniste.

coliva a fost gustoasa. intotdeauna mi-a placut coaja de portocala.

miercuri, 28 mai 2008

povesti de la bloc : inceputul

(da, iti dau briosa :D dar ia-mi si tu un suc ca na, ti-am luat totusi tigari)

stii, bucurestiul e facut in mare parte din blocuri ca majoritatea tarilor din fostul spatiu sovietic. si majoritatea bucurestenilor isi petrec viata la bloc. asa ca vreau sa-ti scriu despre inceptul si sfaristul vietii la bloc.

pentru ca nu pot sa fac nimic corect si coerent, n-o sa incep cu inceputul inceputului ci mai inainte de asta si n-o sa termin cu sfarsitul sfarsitului ci cu apropierea sfarsitului.

hai sa-ti povestesc despre inceput. exceptand situatia exceptionala in care esti cam dens, stii ca totul incepe prin sex. si hai sa-ti spun ce am auzit.
sunt chestii pe care le-am auzit si inceputul si sfarsitul. la bloc stii ca nu e o izolare fonica deosebita. asa ca aud lucruri. majoritatea sunt nesemnificative. majoritatea sunt bucati de viata. ele sunt asadar fragmente dintr-un proces de zeci de ani. pe mine m-au impresionat inceputul si sfarsitul.

prima data cand am auzit pe cineva facand sex vreodata a fost cand eram intins in pat dupa masa si ma pregateam sa adorm. simteam ca ma invaluie somnul si ma pregateam sa ma afund. mai dura doar putin. dar brusc am auzit o usa trantita cu furie. am auzit pasi apasati si am auzit ceva greu cazand.
si pe urma dupa vreo cateva minute aprope de punctul in care urma sa adorm am auzit gemete. nu mai auzisem niciodata asa gemete. pareau animalice. si era vocea unei femei. intitial nu am realizat ce se intampla dar la scurt timp am simtit. se auzea patul care gemea si el sub greutatea celor doi. camera aia care era fix deasupra mea era probabil inundata de zgomote. zgomotele alea ingrozitoare care m-au speriat si m-au facut sa ma simt oribil si jenat razbateau prin tavanul camerei mele. atunci am avut impresia ca spatiul care fusese al meu, numai al meu nu va mai fi niciodata la fel. camera mea era murdarita in momentul ala. m-am simtit pur si simplu violat. am avut si o erectie groaznica. eram mult mai mic. aveam in jur de vreo 12 sau 13 ani. si pentru ca umilinta sa fie completa mama mea s-a gasit sa intre in camera. a fost si mai rau. m-am prefacut ca dorm si a plecat. noroc ca nu stateam in fund. am stat in fund vreo 10 minute imediat ce incepusera aia. ma holbam la spatiul de deasupra usii si ramasesem cu gura deschisa. aratam probabil ca un retardat.
si la fel de brusc cum incepusera, gemetele s-au intrerupt pentru cateva secunde si pe urma femeia a urlat atat de tare incat parea sa fie un lup care urla la luna. si pe urma s-a asternut tacerea.

m-a ingrozit ca sa fiu sincer. stiu ca acum, privind in retrospectiva nu e mare chestie. dar atunci mi s-a parut teribil. si intr-adevar in vreo 8 luni, femeia de la etajul 5 a nascut un copil sanatos. si mi-am dorit sa sufere pentru ce mi-a facut.

s-au mutat oricum imediat dupa aia. ce copilarie a fost si aia din partea mea.

recitind ce am scris observ ca frazele au fost scurte, sacadate ca si cand as vi vrut sa-mi trag rasuflarea intre ele. si asa e. amintirea pe care ti-am povestit-o a fost una dintre cele mai traumatizante experiente pe care le-am trait. tocmai de-aia mi-am si dorit sa i se intample ceva groaznic femeii aleaia si iubitului ei. e la fel de stupid sa ma scuz acum pentru ce mi-am dorit atunci. nu, nu regret nimic.

am auzit aproapierea sfarsitului mult mai recent. si la fel cum sunetele inceputului m-au surprins la vremea aia, asa m-au surprins si sunetele sfarsitului. cu acelasi fel de groaza a realizarii.

cum ( KUMM ) se intampla in bucuresti

ma incearca o senzatie tare placuta si relaxanta ( in contradicite totala cu cea prezentata de evilmuffinpie )... acum pentru mine pickhammer-ele fredoneaza Evil Eye, traficul imi aminteste de Angels and Clowns si agitatia generala de One for each day... oare pentru ca am avut onoarea sa ii reaud pe eugen ( oigan ), cata, doomi, iordache, andras si erharn care bagati intr-o oala si amestecati bine de clara formeaza KUMM live ... kumm nu se poate mai bine... dar sa incepem cu inceputul.

pe la ora 5PM ma apuc eu foarte emotionat sa scriu un cd audio cu melodiile mai decent trase de trupa mea, care formeaza intr-un mod greoi un demo cd sa ziceam, desi este cat se poate de incomplet. in fine. cd-ul ii era destinat lui eugen ( chiar avea un "pentru eugen cu dragoste" scrijelit pe plic ). am consemnat frumos si tracklist-ul, un link de myspace si id-ul meu de yahoo. eram complet satisfacut. nu mai ramanea nimic decat un pui de somn sa puna capac. de altfel datorita lui le-am facut pe fete sa ma ajtepte in statia de autobuz vro 20 de minute... dar eh! asta e...

concertul s-a desfasurat la ArCub ( dupa cum e precizat si in link-ul de la titlu ) si defapt era in deschiderea oficiala a unui festival de documentare foarte interesant "One world Romania"
la care cred ca o sa ma mai duc sa arunc un ochi zilele astea... ne vedem pe acolo daca vrei... in fine... aparent unul din sponsori este Pilsner Urquell care ne-a racorit cu bere moca de calitate... ideal! regretabil concertul a avut loc intr-o sala de teatru cea ce teoretic iti limita libertatea la un scaun foarte confortabil in alte circumstante dar acum exterm de incomod...

inital am zis sa ne asezam si noi decent ca asa e frumos in societate si am urcat la "balcon" si am stat undeva in dreapta scenei ( cum e vazuta din fata ) deasupra lui andras si lui erharn unde am rezistat doar la Angels and Clowns, Evil Eye, Freeze si One for each day in timpul careia am fost nevoit sa sun o prietena pentru ca simteam ca vrea sa asculte melodia... dupa asta au cantat Sitar moment in care m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptata sprea margina balconului unde am stat in genunchi si am cantat alaturi de cata. urmatoarea melodie a fost Tantar, nu am putut rezista, am luat-o la fuga, deranjand tot ce aveam in cale am coborat scarile cate 12 si am ajuns undeva pe culoarul central in fata scenei unde am inceput sa topai ca un descreierat si sa tip "we have always been here... we don't wanna fight!"... tinand in continoare telefonul in mana ( asa se duc minutele... ).

punctul culminant a fost cand baietii ne-au anuntat ca vom audia in premiera ultima lor melodie terminata cu o saptamana in urma aparent... a fost genial... trebuia sa fi fost acolo.

dupa concert am asteptat in suspans langa scena sa se iveasca eugen de la pauza de tigara. stateam cu cd-ul in mana ca in clasa a 3a cand am facut si eu in sfarsit bine exercitiile la caligrafie si eram foarte mandru de mine si nerabdator sa arat profesoarei. cand l-am vazut ca se urca pe scena am luat-o si eu fios spre scari si trezindu-ma la un metru de el am incercat sa nu fiu dobios ca in fine sunt si ei oameni si din punctul meu de vedere cei mai prietenosi si cu care chiar as vrea sa stau la o bere din artistii apropiati noua ( s-ar mai aduga mani si byron eventual )

i-am dat cd-ul si in momentul in care a vazut numele formatiei scris pe plic a exclamat ceva in liniile: ah da! imi aduc aminte de voi v-am vazut cand ati cantat cu the amsterdams, a fost graoznica sonorizarea. mi s-a parut foarte tare ca a retinut, adica na... n-a fost mare chestie dar totusi m-a atins acolo unde trebuie. sper din tot sufletul sa il intrige macar marginal asa melodiile trase cu chinuiala in vatra parinteasca ( si nu.. nu este numele unui studio ).

in fine ideea e ca poate o sa ma aduge in lista de mess... poate nu... sper ca da... probabil nu...
vreau sa cant cu ei... vreau sa ii cunosc... sunt curios cum sunt in general... mai ales iordache care e tot timpul pierdut in universul lui in concerte...

seara a fost continuata pe motoare unde de altfel s-au prezentat si membrii echipajului care tocmai terminasera de navigat si se linisteau omeneste la o bere rece si o muzica buna....

acum seara se continua in fata monitorului... sper sa mai vii si tu pe la concertele lor ca se merita... n-o sa uit niciodata concertul din laptarie unde 40% din versuri au fost cantate de public, cata fiind outnumbered....

p.s. evilmuffinpie... mie chiar mi-ai promis o briosa si nu te iert !

marți, 27 mai 2008

si da, dupa cum am promis, si chestii intime

stii evident ca prima data cand am scris subtitlul in care spuneam ca voi scrie despre cele mai intime secrete ale mele o luasem cu tractorul la plimbare pe campurile lui pinochio.

dar uite, acum desi mi-am pierdut starea de iritare care m-a insotit toata ziua ma simt in stare sa te iau pe tine la intrebari. despre invidie poate?
nu realizez exact motivul pentru care am fost enervat azi. dar l-am simtit. si a fost acolo mereu si m-a macinat. exact asa ca intr-un roman de la literatura. asta ca sa vezi ca nu erau chiar zanatici scriitorii aia.

dar nici tu nu ma prea ajuti, in variatele tale incarnari. unele dintre ele nu ma prea plac si altele ma plac. majoritatea ma cunosc si aici apare problema. ma cunosc, dar nu indeajuns poate?
hai sa trecem la subiect sa nu mai frec atat tava cu unt si sa pun slanina la prajit. m-am simtit prost pentru ca cel mai probabil m-am simtit nedreptatit intr-un mod complicat. nici nu stiu cum sa-ti spun. unele dintre incarnarile tale ar merita sa afle mai multe iar altele n-ar merita sa afle nimic. problema e ca de aici din fata ecranului meu nu realizez cu care dintre ele am de a face.

oare m-am simtit cam singur si tont? nu cred ca ar fi intelept sa elaborez foarte mult. sa zicem doar ca toata chestia cu adolescenta e destul de complicata. uneori vorbesti despre niste chestii ca si cand ar fi la timpul trecut cand de fapt sunt la prezent. si cand altii vorbesc despre ele la prezent te surprinde pentru ca pentru tine sunt la viitor. pare sa fie un decalaj care ma intriga si pe care il detest din tot sufletul.

si s-a manifestat azi la cumparaturi si cand m-am dus cu cainele. si oricum nu e doar asta. ar fi destul de trivial ca asta sa fie explicatia. si prin trivial, ma refer la acel trivial josnic si desgustator care nu-ti place niciodata. pur si simplu e un gust amar in gura cand tu nu poti face lucrurile pe care le-ai vrea si altii pot. pur si simplu ma scoate din sarite. si nu numai atat dar azi la cumparaturi cand incercam sa evit o femeie vitezomana care voia sa ma calce cu caruciorul si un cuplu idiot care parea pregatiti sa isi smulga hainele acolo in raionul de salamuri nu m-am putut abtine sa nu arunc priviri iritate si sa ingustez ochii.

nu mai vorbim ca intotdeauna cand nu ma simt in largul meu merg altfel. e chiar amuzant daca ma gandesc in perspectiva la asta. dar nu, chiar nu e. simt asta si ma enerveaza. ma face sa fiu mai teapan. dar noroc cu aliatul meu ipodul. intr-adevar o investitie inteleapta. acum, daca vreau sa ignor pe cineva sau sa ma prefac ca fac ceva important e extrem de simplu. trebuie doar sa il scot din buzunar si sa invart meniurile. si toata lumea ma lasa in pace. sau cel putin asa imi place sa cred.
cel mai probabil dramatizez dar si cainele a avut de suferit din cauza asta si spre sfarsit avea chef sa ma cam muste. foarte inteligent ca s-a oprit. noi, astia tineri - si aici presupun ca incarnarea de fata a ta e cat de cat apropiata mie ca varsta nu folosim lobul frontal pentru procesarea majoritatii sentimentelor ci o bucatica mai primitiva situata pe undeva la baza creierului. asta ne face mai impulsivi si cainele desi fireste nevinovat ar fi avut de suferit.
la fel si natangul care era cu idioata aialalta. speram sa se inece cu propria limba sau ceva de genul asta. pur si simplu groaznic.

chiar nu realizez ce e cu mine. adica de obicei eu fac alti oameni sa se simta prost si nu invers. sunt deosebit de enervat din cauza asta dar acum pe masura ce scriu asta sunt mai calm. daca nu eram nu-ti puteam spune nimic. nimic coerent.

si uite, ca sa para ca nu ti-ai irosit 5 minute din viata ascultandu-ma pe mine, desi daca asta crezi, tot ce pot spune e back-ul e sus in stanga si daca vrei sa pleci, n-ai decat sa-l apesi, hai sa-ti spun si de bucuresti.

oricum probabil ca o sa mut viitoarele posturi pe un blog numai al meu. in felul asta o sa ma pot concentra pe propriile prostii si pentru a folosi altfel facilitatea asta a publica lucruri pe care oricine le poate citi.

in fine despre bucuresti, logic ca enervat fiind l-am perceput la fel de rau ca inainte. acum pur si simplu creierul meu e extenuat de sunetul de pickhammer. nu cred ca o sa se termine prea curand pentru ca muncitorii par sa vrea sa-mi demonstreze ca ei pot gauri chestii de oricate ori vor.

stii ca au deschis statia de la obor unde cel mai probabil daca te uiti urat la gresie, vei cadea in fund sau in cap si vei muri sau ceva de genul asta. ce m-a surprins era un pusti la metrou care a trecut pur si simplu pe sub una dintre barierele de-acolo al caror rol era de a se asigura ca platesti cartela. ce m-a surprins a fost nu neaparat ca a trecut asa ci ca a trecut cu o totala nonsalanta. nu parea catusi de putin emotionat ca a facut ceva rau in contradictie cu ce i-a spus invatatoarea si urma sa plateasca. parea chiar versat si nu s-a obosit sa se uite in stanga si-n dreapta. era clar ca facuse asta de o groaza de ori si ca asa fusese invatat.

in alta orine de idei mereu cand trec prin sectorul 2 ma amuza afisele cu ontanu care sta in postura lui isus. ontanu-isus. macar daca ar fi in sus ar fi poate mai eficient la primarie desi am o vaga impresie ca ar fi fix la fel de natang.

si nu, nu o sa-ti cumpar nici o briosa nenorocita pentru ca nu meriti si n-am chef de-aia.

la o narghilea

s-ar putea sa fii observat ca am lipsit in ultima vreme.
ti-au lipsit posturile mele penetrante - sunt sigur.

in alta ordine de idei, daca ai avut norocul/ghinionul sa citesti postul de acum ceva timp care a ars in iad cand am constat ca de fapt simplul pretext ca ceva sa se fi intamplat in bucuresti nu e un motiv bun pentru a publica asta intr-un blog _despre_ bucuresti.

detalii tehnice... :p

in alta ordine de idei, am fost la o narghilea acum cateva zile in clubul ala indian numit krishna intre facultatea de drept si parcul cismigu/lazar. si am fumat o narghilea si cateva tigari.
sa spunem ca realizez acum de ce occidentalii erau convinsi ca orientalii stateau mereu in fund si erau pe punctul de a muri de plictiseala. probabil ca in acelasi timp faceau si niste orgii ciudate dar nu realizez legatura.

oricum dupa cateva ingihtituri de fum ma simteam deja ingrozitor. mi-am exersat si rautatea dupa ce persoana cu care eram se enervase pe mine fiindca spunea ca eram nedrept si egoist.

presupun ca daca cineva iti spune ca esti egoist si pentru tine e o surpiza, atunci chiar esti egoist nu? sa-ti descriu atmosfera. intrarea se face printr-o usita neremarcabila cu un desen al zeului krishna si niste cercuri galbene pe o banda rosie destul de subtire pe pereti. par sa fie un fel de flori.
contextul in care am intrat inauntru m-a facut sa nu imi pese. am ajuns la subsol si m-a intampinat un zid de frig si intunericul care te-ai fi asteptat sa-l gasesti. nu stimula foarte mult lentoare si asa ca ne-am asezat pe niste perne si pe un taburet destul de joase.
parea sa dea bine in atmosfera. vizavi de noi era un cuplu care avea niste tehnici surprinzatoare cu limba. adica fumau si se cam calareau si ne ascultau amuzati. era dramatic as putea spune. noi ne ciorovaiam si ei se lingeau si se uitau. cat au reusit sa ma enerveze.

erau amandoi slabi si bruneti si discutabil de atragatori. si ne masurau... si a fost destul de neplacut. se amuzau si, desi eu eram la atac, nu mi-a facut placere sa fiu privit. desi e la fel de probabil ca ei sa se uite doar pentru ca eram in fata lor.

in momentul in care persoana cu care eram mi-a zis ca sunt egoist fiind pe punctul de a plange, nu m-am putut simti decat stingher. mai ales prietenii mei de vizavi ascultau cu atentie.
probabil ca e ceva in fiecare dintre noi cand adulmecam o situatie penibila care ne face sa tresaltam de placere. dar, de cele mai multe ori, slava cerului (pamantului), asta se intampla indirect. rareori ai parte ca spectator la o situatie jenanta.

si de-asta atunci cand persoana cu care eram mi-a spus ca sunt mult mai rau pentru ca vorbesc cu ea sarcastic decat daca as urla. si tocmai pentru ca eram ambii urmariti, m-am multumit sa zambesc tamp, sau, daca mi-a iesit expresia fetei, cu subinteles malitios.

in cele din urma cuplul de vizavi a plecat si eu si cu persoana de langa mine am inceput sa tragem mai adanc din narghilea ca sa nu se raceasca carbunele. stii ca daca nu e fierbinte, n-are nici un farme. atunci cand e fierbinte e cea mai intensa.
atunci te ameteste si iti produce greata. altfel, tigarile sunt mai bune si ce fumam noi erau niste porcarii mentolate cu 0.7 nicotina.

si am stat asa si ne-am uitat unul la altul intr-un mod care trebuia sa fie inteligent, sa ne masuram cu privirea. pana la urma dupa ce-am mai discutat, ne-am impacat. si ne-am tolanit acolo pe pernele alea. jur ca eram pe punctul de a adormi pana cand a inceput sa cante ingrozitor de tare "happy birthday" in indiana/limba orientala funky. atunci am realizat cat ma durea capul.

dar abia am putut ingaima ca mai vreau un shake de la starea aia de sfarseala. in fine, ne-am si linistit cu ocazia asta si ne-am impacat. pe urma am plecat si ne-am mai fatait putin prin cismigiu si am ratat programarea la dentist.

luni, 26 mai 2008

chiar se intampla in bucuresti...

ahh... sunt nou pe aici si m-am gandit ca ar fi totusi indicat sa incep cu un post care chiar se intampla in bucuresti, si se intampla aproape, si se intampla surprinzator de aleatoriu pentru ca asa e cel mai bine si pentru ca astfel de intamplari defapt sunt cele mai placute si cele mai memorabile... ia sa vedem cum s-a intamplat....

pai, eram intr-o dimineata racoroasa de toamna tarzie ( aprox. 4:43 am, 7 Noiembrie 2007 ), asteptand in subteran la universitate sa se deschida poarta sper mijlocul meu preferat de transport. acolo in pasaj era locul perfect toamna sau iarna pentru ca functionau incontinuu aparatele alea de are conditionat industriale sau ce mama lor erau... nu conteaza... si in exterior emanau o asa placuta briza calduroasa :). daca 7 Noiembire dimineata corelat cu 6 Noiembrie seara iti trezeste o amintire placuta inseamna ca esti apropiat mie daca nu apasa aici.

moving on... stateam pe scari, asteptand, cu o mana de prieteni in jurul meu jucandu-ne cu un disc negru de 12" gasit rezemat de zid cand in mod neasteptat de placut un individ simpatic in cel mai platonic mod posibil, in hanorac si pantaloni trei sferturi se aseaza langa mine si imi cere o tigara. ii indeplinesc cerinta aprinzandu-mi si mie una si individul incepe sa imi povesteasca despre el cu o nonsalanta care intr-un tarziu aflu ca provine din studiul care il trimite spre profesia de PR Agent, dar studiu pe care l-a intrerup ca sa isi faca timp pentru el, sa viziteze europa. BUN, toate bune si frumoase un tip chiar ok...

metroul in sfarsit isi incepe traseul si eu aflu ca noul meu prieten sa indreapta spre dristor la fel ca mine... superb... discutiile intense continua, aflu ca tipu nu a fost unde am fost si eu ( desi regreta... ) ci a fost la un "session" in martin parca... oricum suna interesant...

am ajuns la dristor iesim din statia de metrou si parca imi venea greu sa il las acum sa isi vada de drum parca imi doream oarecum sa continue faza asta ca nu mi se intampla des sa cunosc asa lume decenta si prietenoasa si dornica de interaciune... aceasta urma de indoiala mi-a fost spulberata cand am fost invitat la niste prieteni sa bem o cafea... PERFECT! :D

si astfel am purces noi spre un magazin deschis sa achizitionam un pachet de cafea si niste tigari, dupa care am purces spre blocul in care se afla apartamentul cu pricina.

acel apartament arata de parca ar fi fost luat de sus cu elicopterul din regie, adus pana in dristor si lasat jos usurel in locul golit in prealabil... foarte tare!. lipseau covoare pe hol, mirosea a tigari, bere, vodka si altele... am fost prezentat multimii induiosate de prezenta mea si ibricul a fost pus pe focul de la care mi-am aprins si o tigara... evident fusese un party in seara precedenta si lumea semi-adormita motaia prin toate colturile pe toate pernele pana cand au fost ademeniti spre bucataria, urmand sa fie foarte neincapatoare, de mirosul de cafea.

in sufragerie imi amintesc 2 canapele a caror semidrepte formau un unghi de 90 de grade si a caror punct de intersectie se afla cam in zona usii... opus fata de una din canapele se afla o masa pe care era montat cam tot echipamentul necesar unui DJ la un party, lucru care m-a omorat pur si simplu, mai ales cand a inceput sa fie folosit de catre DJ-ul responsabil :)...

in timpul auditiei am jucat NFS Underground pe un laptop batandu-ma in drifturi cu alti doi indivizi. recunoscandu-se invinsi complet de puterile mele supraumane ne-am decis sa lasam jocurile deoparte, moment in care am vazut pe masa un obiect metalic subtire de aproximativ 5/2 cm. l-am ridicat in mana si i-am desfacut capacul kre a aluncat usor dezvaluind un mic ecran lcd de 1 cm latime lipit de latura de 2 si o placuta metalica pe restul suprafetei... eram un pic confuz in legatura cu utilitatea lui. l-am pronit si am observat ca lcd-ul arata cifre ce variau in functie de cat apasam pe placuta metalica, moment in care am fost iluminat complet... mai departe poti doar sa iti imaginezi... in fine intr-un final am plecat spre internat pe la ora 9:30 am foarte fericit si binedispus....

morala povestirii este ca se intampla si e cel mai frumos... astfel de evenimente absolut spontane sunt cele mai placute si raman in noi sub o forma speciala, in sensul ca sincer nu imi amintesc cum ii chema pe nici unul din indivizii pe care i-am cunoscut, nici unde e blocul sau alte detalii neimportante de genu... tot ce imi amintesc e sentimentul de bine pe care mi l-a lasat acel tip si prietenii lui.... si sunt sigur ca intr-o zi o sa beau o cafea care o sa-mi aminteasca mai in detaliu de acea dimineata

marți, 6 mai 2008

in autobuz

azi cand mergeam cu autobuzul 335, care e aglomerat ca de obicei, forfotind de oameni, cei mai multi grabiti sa ajunga la servici, privind fara prea mare incantare perspectiva unei zile de munca monotone, am vazut o scena care mi-a ramas in memorie.


era o femeie batrana imbracata in cafeniu care statea pe scaunul dinspre culoar. era palida si vestejita, as putea spune chiar ca pe fata i se citea apatia si plictseala. era un fel de plictiseala sacaita pe care ridurile i le imortalizasera pe chip. privea cu o figura acra in jur si era foarte normala din toate punctele de vedere. cel putin, asa crede toata lumea.

mie mi-a ramas in minte. nu pot sa imi dau seama de ce, dar e acolo si trebuie sa-ti spun scena. dar mai intai, trebuie sa o cunosti si sa o vezi asa cum am vazut-o eu. avea niste ochi caprui, mai degraba cafenii, dar un cafeniu palid, sticlos care impreuna cu umezeala din jurul ochilor ii facea sa arate mai tristi. nu exprimau nici o emotie sau chiar daca o faceau, era vast mai nesemnificativa decat fata.

ti-am zis ca era imbracata in cafeniu, nuante de maro si cateva pete de un galben nedefinit care formau un melanj bolnavicios. arata exact ca o pensionara tipica, care se pregateste sa moara si probabil se duce sa isi mai vada o data locul de veci.

stateam aproximativ in fata ei si ascultam muzica si ma uitam in jur plictisit si usor ingrijorat la gandul ca probabil voi intarzia. in timp ce incepusem sa ma foiesc de caldura, m-a privit, si simtindu-ma privit, am intors capul. s-a uitat la mine, fara nici un fel de expresie. parea ca orice emotie nu mai razbatea pana afara. era dezinteresata, plictisita si sacaita. dar in acelasi timp am avut impresia ca expresia ei era ca si acoperita de o masca de ghips care acum se intarise. din vreun motiv, mi s-a parut inteleapta. ceea ce e destul de ridicol din partea mea de fapt privind in retrospectiva. nu parea distinsa in nici un fel, nu era rasata, era absolut banala.

arata ca una dintre bunicile alea din povesti care sunt obosite si afanisite. ele in general asteapta sa se vestejeasca in continuare cocand prajiturele cu scortisoara si briose pentru nepoti in vreun fel de case parfumate cu diverse esente de vanilie, rom in o groaza de sticlute si fiole. dar femeia asta nu parea sa fie asa.
ea nu parea sa aiba nepoti si in nici un caz o bucatarie comfortabila. mi-o puteam imagina la cozi interminabile prin hala stand dupa carne mai ieftina sau facand mai multe lucruri cu varza si cartofi decat pot sa-mi imaginez.

si, la un moment dat, ii suna mobilul. ceea ce a fost oarecum straniu. nu ma asteptam sa aiba mobil si judecand dupa privirile celor din jur, nici ei nu se asteptau la asa ceva. cand si-a scos telefonul din rochia maro, am vazut ca are degete groase, umflate de munca. poate a fost o muncitoare, sau o nevasta de taran. una dintre unghii era innegrita. probabil ca o lovise. a ridicat telefonul la ureche dupa ceva timp, pentru ca parea dusa pe ganduri cand a sunat si a raspuns mai tarziu. pe alt scaun, era un tip tanar, intr-un trening, tuns scurt care o privea surprins. poate se intreba de ce era plecata de acasa unde probabil o cauta moartea.
a raspuns si pe urma imediat a inchis si si-a pus mobilul in poala resemnata.

ce existenta ingrozitor de plictisitoare si monotona o fi ducand femeia aia, desi din vreun motiv ciudat, am impresia ca in momentul asta nu mai e in viata.

ratb & co.

ai observat vreodata cat de putini sunt cei care isi composteaza bilete sau cei care au pe bune abonamente? asta la suprafata cel putin prin mijloacele ratb.
de acord, romanii sunt vicleni, hoti, malefici etc. dar cum face ratb sa te ajute sa iti platesti mai eficient biletele? te-ai astepta ca ei sa fie cat se poate de cooperanti ca orice corporatie capitalista, lacoma dupa bani. am impresia ca motto-ul lor este - cu cat e mai enervant sa-ti iei bilete si abonamente, cu atat mai bine.

sa-ti spun de ce. m-am dus sa-mi cumpar un abonament ratb - stii statia de la obor e inchisa si trebuie sa merg si cu autobuzul. pentru ca sunt o persoana ieftina, am decis sa profit de reducerile pe care le ofera. bun... toate bune si frumoase. trebuia sa ma duc si sa demonstrez ca sunt elevi pentru ca ei nu dau decat elevilor abonamente reduse. pentru asta trebuie sa prezinti in mod evident un act.

si m-am dus cu mai multe. cu buletinul, carnetul de elev si in carnet uitasem un aviz epidemiologic care ar fi trebuit sa-mi fi folosit acum o saptamana la un concurs scolar (sa nu infestez pe nimeni). bun si ma duc, ii dau banii, vechiul card (cardul activ mai... verde ce stii tu... abonamentele vechi nu mai merg acum). dar ce sa vezi... apar probleme. fatalitate! luasem carnetul de anul trecut de la vechiul meu liceu. si a inceput scandalul ca ea nu-mi da nici un abonament, ca daca nu sunt elev ca daca vreau sa merg pe degeaba. faptul ca i-am atras atentia ca daca as fi vrut sa merg pe degeaba nu mi-as fi pierdut vremea cu ea n-a ajutat. nici faptul ca i-am aratat avizul si buletinul, aviz pe care scria de altfel ca sunt elev n-a ajutat. de fapt nimic din ce-am incercat n-a ajutat. nu, ea voia carnetul de note cu stampila la zi si daca nu-l aveam, n-aveam decat sa sug pula.
iritat ca trebuia sa si urlu, dupa cum bine stii vanzatoarele astea sunt in niste cutii de conserve, stau jos si vorbesc incet si apasat, i-am spus ca e o tampita si ca n-are decat sa se duca dracului.
amuzant a fost ca asa am patit si cu a doua. in final, m-am intors cu carnetul de elev ca n-am putut altfel.

bun, ratb-ul ca ratb ma enerveaza faza ca nu vand abonamente la toate chioscurile, dar ma rog.
cat despre metrou... aici sa te tii. la metrou, din principiu sunt foarte putini care nu platesc pentru ca la intrarea in statii sunt aparatele alea care valideaza cartela si de care daca n-ai cartela nu poti decat sa sari. problema importanta ar fi ca in jur sunt de obicei paznici si asadar nu e o idee prea buna.
si si-acolo, am sperat ca poti sa-mi fac un abonament. nu suna foarte dificil nu? in primul rand, daca voiam pe cardul activ, nu puteam sa-mi fac redus. era cumva incompatibil cu cel de la ratb sau asa ceva. sau poarta ghinion. in fine, asta n-am putut din start. in alta ordine de idei, din vreun motiv ciudat, au aceste abonamente reduse doar la anumite statii, printre care romana, gara de nord si atltele. si-acolo bineinteles ca verifica stampila si se multumea doar cu carnetul. ma rog, partea care m-a calcat pe nervi a fost ca aveau "program cu elevii" de la 7 la 13. si atat. logic ca n-am ajuns la 13. si logic ca maine o sa merg cu cartela. nu e viata minunata?

sa fiu al naibii ca nu stiu ce dracu fumeaza oamenii astia. "program cu elevii"? cred ca asta e cu lejeritate una dintre cele mai retardate lucruri pe care le-am auzit anul asta. e exact acolo sus in top 5 cu "nu mananc cacat fara paine" si "o me ge, mi s-a scurs creierul prin urechi".

ce sa ma mai stresez. am mancat o pizza la pizza hut si am constatat ca la 15 lei o pizza si 7 lei o limonada, pizza lor e cam mica. adica, nu sunt chiar disperat sa fie mare mare. dar macar sa stiu ce bag in gura. sa simt acolo ceva clar. si da, ma refeream la pizza. macar am avut un loc vag dragut la fereastra si un fel de chestie cremoasa pe post de sapun la baie.

moftangiu mai sunt nu?

a, inca o chestie - fun fact - mai stii poza aia nereusita cu mosul comunist care statea pe un ou de paste? e pe una dintre primele pagini. ei bine, am desenat aia manual si am scanat-o. asta s-a intamplat dupa ce ma certasem cu ai mei pe teme de religie si eu uitasem desenul ala in scanner. cand a venit maica-mea sa faca un xerox, l-a gasit si cand m-am intors luni, am vazut ala pe birou si era scris "rusinica cum gandesti. mama."... ohlala... inca o briosa te rog...

duminică, 4 mai 2008

m-am intors

asta o sa fie un post scurt, asa de bine-ai-revenit.


pe scurt, am fost plecat saptamana care a a trecut din oras. acum vreau sa-ti povestesc despre gara din bucuresti. mai exact, o patanie interesanta.

am ajuns in gara de dimineata cu bagajele pregatit sa iau trenul si m-am intalnit cu grupul din care faceam parte. stateam de vorba si totul decurgea normal.
brusc, apare o fetita imbracata intr-un trening roz cu niste adidasi albi murdari. fetita era murdara toata de fapt. nu parea sa aiba decat in jur de 5 sau 6 ani - spun asta pentru ca ii lipseau cativa dinti si parea in general vesela de viata. si tinea si o poza cu isus in mana.

si aici vine partea distractiva. fetita aia, vezi tu, era cersetoare. si sarcina ei era sa faca rost de bani. foarte inteligenta miscarea cu icoana. am observat ca in metrouri, atunci cand invoca divinitatea cersetorii au mai mult succes. e foarte eficient sa te bazezi pe teroarea cauzata de iad si conceptul de pedeapsa infinita. pacatosii ar trebui sa faca fapte bune pentru a-si izbavi sufletul si ghici ce, intamplator in fata e un cersetor, nu e un moment bun pentru a te apropia cu un pas de purgatoriu? si in plus, ai si 3 la 10.000 - sanatate, fericire si bani - asta iti ureaza saracul pe care-l ajuti. bucata cu te apropii de iesirea din iad e inventata de mine, dar in subconstient cam asta banuiesc ca ar fi subtextul.
oricum, fetita se apropie fara pic de timiditate si arata cu degetul spre gura unui tip din grup si zambeste strengareste. si intinde palma, tragand si de maneca si reusind cumva cu o a treia mana invizibila sa iti bage si poza cu isus sub nas. eu, fiind incarnarea satanei, calic si meschin, asa cum ma stii... n-am avut nici o tragere de inima sa-i dau. asta si pentru ca mi s-a parut ca face oarecum misto. ceea ce e cam ciudat, nu?

dar lasa-ma sa continui. fetita a continuat si a trecut pe rand pe la fiecare dintre membrii grupului care o priveau oarecum amuzati. parea sa fie muta. sau poate retardata. i-am spus ca nu-i dau si am avut impresia ca a inteles si a aratat dezamagita spre aparatul meu dentar. in momentul ala am realizat ca ea arata spre gura cuiva ca sa spuna ca are aparat. amuzant a fost ca tipul de care ti-am zis la inceput chiar i-a dat 1 leu. si chiar facuse misto de el oarecum. chiar ne-am amuzat de asta.

de fapt, daca citesc ce-am scris nu mi se pare chiar atat de amuzant si in momentul asta ma doare capul si cainele care se sprijina cu labele pe scaunul me vrea sa iasa din camera. si asta ar insemna sa-i deschid usa... acum chiar chiuie si si-a asezat si botul pe mana mea. dar mi-e lene sa ma ridic si in plus sunt si obosit.  in fine, nu a fost foarte amuzanta povestioara cu fetita. decat poarte intr-un mod ciudat si usor deranjant.

dar, repede, sa-ti mai spun ceva. in gara de unde am plecat azi ca sa ma intorc in bucuresti am vazut pe peron un cuplu. sau ce parea sa fie un cuplu. amandoi erau handicapati. si spun asta nu in sensul de tampiti ci in sensul propriu, de invalizi. m-au impresionat. femeia era scunda si slaba si nu parea sa aiba mai mult de 40 de ani. mergea sprijinindu-se de ceea ce parea sa fie o bucata dintr-un scaun cu rotile. era imbracata in blugi cu o geaca de blugi si niste pantofi roz ca de fata de gimnaziu. toata imaginea ei parea sa emane o maturitate fortata ca si cand ar fi venit prea repede iar fata, devenita femeie s-ar stradui sa mai ramana fata indiferent pentru cat de putin timp. barbatul, era foarte slab, tras la fata si cam galben ca o bucata de cascaval uscat. avea pungi sub obraji de oboseala. el era intr-un scaun cu rotile si cei doi pareau sa se fi dat jos dintr-un tren. m-a surprins enorm lucrul asta pentru simplul fapt ca nu-mii puteam imagina dandu-se jos pe niste scari atat de abrupte. dar aici nu e tot.
gara respectiva era murdara si peroanele erau decolorate si parea totul sa fie ca intr-o poza. diferenta dintre poza si realitate este ca poza nu surprinde esenta lucrurilor. acolo, fumul de la tigari curgea lent in valatuci albastrui inecaciosi si era un miros latent de murdarie. era adanc impregnat in toate lucrurile de acolo. un miros stricat de urina, bautura, probabil voma si cine mai stie cate lucruri varsate pe jos. si acolo, pe niste scaune, stateau ei si tineau realmente unul la celalt. eu stateam spate-n spate si auzeam franturi. erau pline de grija si afectiune. m-a impresionat toata situatia dar cel putin ei se aveau unul pe altul si asta le facea greul mai usor de dus. trebuia sa-i vezi. mai ales impertinenta in fata bolii, refuzand sa fie constransi la pat sau in casa. poate ca asta a fost din nevoie, dar sunt multi care ar prefera sa-si puna capat zilelor sau sa se resemneze.

ultima povestioara n-a fost din bucuresti, dar sunt sigur ca asa se intampla in fiecare oras. in fiecare exista oameni care lupta pana la capat. si aceia sunt unii dintre cei care ne merita cu prisosinta respectul, al nostru, al tuturor.