Nice to see some activity...

Oricat de mult nu mi-ar place sa incep un post fara sa am ceva concret in minte... a stai tocmai mi-a venit o idee.

Mda... in primul rand Tud mie nu mi-ai zis ca mutam hostingul you son of a... :))

Si in al doilea rand... Ce s-a intamplat in Bucuresti cat am fost plecat ?... Hai sa vedem ce am simtit eu:

Pai, pot spune cu singuranta ca sunt mult mai multe fiare ca anu trecut in intersectie la dristor ( cred inaugurarea noilor linii de tramvai se va produce concomitent cu prima ciocnire de protoni din LHC ). Dar nah, nu pot spune ca nu e fun sa topai pe acolo de fiecare data cand ma duc la metrou.

Si in rest daca stau sa ma gandesc, doar eu m-am schimbat. Daaaaar oricat de mult mi-ar displace orasul asta cateodata, I can say i actually missed it. Dar mi-am dat seama de asta abia la sfarsit cand am trecut prin el. And the story goes like this: 

( Yes now comes the serious part. ) 

Am rupt ambalajul pachetului albastru de Dunhill Fine Cut si am scos o tigara, tremuram de frig. Mi-a luat cam juma de minut sa gasesc pachetul de chibrituri in ganta de la aparat dar in final aveam o tigara total functionala. Stiu trebuie sa ma las, imi tot zic asta dar atunci nu mai fumasem de 5 zile. Pentru ca nu suport felul in care se uita la mine cand ating o tigara, ma doboara. Si ultimele 5 zile le-am petrecut cu ea...

Tocmai plecase din gara cu 1 minut inainte. Inca o mai vedeam daca imi inchideam ochii si ma concentram destul e tare, puteam sa vad pana la cea mai mica trasatura cicatrice sau semn. Inca mai simtea atingerea. Probabil daca ma chinuiam mult inca mai gaseam cateva fire de par pe bluza mea. Dar stiam ca asta o sa se schimbe curand si durea ca naiba.

Tocmai aruncam tigara cand suna telefonul. Era Devil ( don't ask ). 

"Ce faci bah cacatule?". Pentru un motiv sau alta chiar ii aduce satisfactie sa imi zica asta.

"Uite bine... tu?"

"Pai bine in Bucuresti, ma gandeam ca poate esti prin zona sa iesim la o bere..."

"Bah, eu sunt in gara in Satu Mare!"

"Unde bah?!"

"In gara in Satu Mare..."

( Se aude incet pe fundal de la Adriana cred "Unde e bah?!"... si raspunsul de la Devil "In Satu Mare bah..." )

"Du-te bah dracu d'aicea.  De fiecare data cand te sun esti ba in Delta, ba in Satu Mare..."

"Asta e sunt un om ocupat..."

"Bine bah, hai pa!"

"Salut"

Si am inchis telefonul.

Dimineata urmatoare ajung in Bucuresti cu vro 17 lei in buzunar si o foame incomensurabila. Asa ca ma opresc si mananc ceva si imi pastrez bani pentru o cartela de metrou, urmand sa ma intalnesc cu a mea iubita mama la Romexpo sa ma finanteze.

Imi planific ruta astfel: Metro Gara de Nord -> Crangasi + Tramvai 41 pana in capat.

Toate bune si frumoase doar ca mai aveam bani doar de cartela de metrou, dar cine mai circula cu bilet in RATB... Well WRONG. Dupa doua statii controlor. Nici n-am depus cea mai mica urma de efort sa scap oarecum de problema. Mi-am asumat-o in plin. N-aveam bani sa platesc suprataxa. Dracu, n-aveam bani deloc. Probabil daca as fi avut de bilet mi-as fi luat, ca in ultimul timp asa am facut. Anyway partea amuzanta e ca dupa ce mi-a facut procesul verbal si toate cele si m-am urcat iarasi in 41, la urmatoarea statie... PAC... alt control. Cred ca le-au dat steroizi baietilor astia...

Well derulam nitel povestea... ajung la Romexpo, iau bani... ma duc platesc doar Suprataxa la amenda ca poti face asta in 48 de ore. Ajung cu taxiul pana la Romana si o iau spre Universitate.

Pe drum ma opresc la Diverta-ul ala nou de pe Magheru sa imi fac plinul la pixuri pentru acest nou an scolar superb ( my last actually ).

Cand ies din Diverta, se intampla ceva magic. Nu stiu exact daca din cauza masinilor sau a agitatiei sau pur si simplu incep sa ma simt extraordinar ca sunt in Bucuresti si imi dau seama cat de dor mi-a fost de el. Chiar eram asa de inflacarat in acel moment incat am scos aparatu si am inceput sa fac asha o tona de poze aiurea, fara nici o noima, oarecum pentru ca ma testam singur sa vad daca oare reusesc sa surprind intr-o poza exact motivul pentru acest exces de fericire pe care nu-l intelegeam. In fine... morala e ca mi-a fost dor de bucuresti si de ce s-a intamplat in bucuresti... Si sper sa iau parte la ce se va intampla.