chiar se intampla in bucuresti...

ahh... sunt nou pe aici si m-am gandit ca ar fi totusi indicat sa incep cu un post care chiar se intampla in bucuresti, si se intampla aproape, si se intampla surprinzator de aleatoriu pentru ca asa e cel mai bine si pentru ca astfel de intamplari defapt sunt cele mai placute si cele mai memorabile... ia sa vedem cum s-a intamplat....

pai, eram intr-o dimineata racoroasa de toamna tarzie ( aprox. 4:43 am, 7 Noiembrie 2007 ), asteptand in subteran la universitate sa se deschida poarta sper mijlocul meu preferat de transport. acolo in pasaj era locul perfect toamna sau iarna pentru ca functionau incontinuu aparatele alea de are conditionat industriale sau ce mama lor erau... nu conteaza... si in exterior emanau o asa placuta briza calduroasa :). daca 7 Noiembire dimineata corelat cu 6 Noiembrie seara iti trezeste o amintire placuta inseamna ca esti apropiat mie daca nu apasa aici.

moving on... stateam pe scari, asteptand, cu o mana de prieteni in jurul meu jucandu-ne cu un disc negru de 12" gasit rezemat de zid cand in mod neasteptat de placut un individ simpatic in cel mai platonic mod posibil, in hanorac si pantaloni trei sferturi se aseaza langa mine si imi cere o tigara. ii indeplinesc cerinta aprinzandu-mi si mie una si individul incepe sa imi povesteasca despre el cu o nonsalanta care intr-un tarziu aflu ca provine din studiul care il trimite spre profesia de PR Agent, dar studiu pe care l-a intrerup ca sa isi faca timp pentru el, sa viziteze europa. BUN, toate bune si frumoase un tip chiar ok...

metroul in sfarsit isi incepe traseul si eu aflu ca noul meu prieten sa indreapta spre dristor la fel ca mine... superb... discutiile intense continua, aflu ca tipu nu a fost unde am fost si eu ( desi regreta... ) ci a fost la un "session" in martin parca... oricum suna interesant...

am ajuns la dristor iesim din statia de metrou si parca imi venea greu sa il las acum sa isi vada de drum parca imi doream oarecum sa continue faza asta ca nu mi se intampla des sa cunosc asa lume decenta si prietenoasa si dornica de interaciune... aceasta urma de indoiala mi-a fost spulberata cand am fost invitat la niste prieteni sa bem o cafea... PERFECT! :D

si astfel am purces noi spre un magazin deschis sa achizitionam un pachet de cafea si niste tigari, dupa care am purces spre blocul in care se afla apartamentul cu pricina.

acel apartament arata de parca ar fi fost luat de sus cu elicopterul din regie, adus pana in dristor si lasat jos usurel in locul golit in prealabil... foarte tare!. lipseau covoare pe hol, mirosea a tigari, bere, vodka si altele... am fost prezentat multimii induiosate de prezenta mea si ibricul a fost pus pe focul de la care mi-am aprins si o tigara... evident fusese un party in seara precedenta si lumea semi-adormita motaia prin toate colturile pe toate pernele pana cand au fost ademeniti spre bucataria, urmand sa fie foarte neincapatoare, de mirosul de cafea.

in sufragerie imi amintesc 2 canapele a caror semidrepte formau un unghi de 90 de grade si a caror punct de intersectie se afla cam in zona usii... opus fata de una din canapele se afla o masa pe care era montat cam tot echipamentul necesar unui DJ la un party, lucru care m-a omorat pur si simplu, mai ales cand a inceput sa fie folosit de catre DJ-ul responsabil :)...

in timpul auditiei am jucat NFS Underground pe un laptop batandu-ma in drifturi cu alti doi indivizi. recunoscandu-se invinsi complet de puterile mele supraumane ne-am decis sa lasam jocurile deoparte, moment in care am vazut pe masa un obiect metalic subtire de aproximativ 5/2 cm. l-am ridicat in mana si i-am desfacut capacul kre a aluncat usor dezvaluind un mic ecran lcd de 1 cm latime lipit de latura de 2 si o placuta metalica pe restul suprafetei... eram un pic confuz in legatura cu utilitatea lui. l-am pronit si am observat ca lcd-ul arata cifre ce variau in functie de cat apasam pe placuta metalica, moment in care am fost iluminat complet... mai departe poti doar sa iti imaginezi... in fine intr-un final am plecat spre internat pe la ora 9:30 am foarte fericit si binedispus....

morala povestirii este ca se intampla si e cel mai frumos... astfel de evenimente absolut spontane sunt cele mai placute si raman in noi sub o forma speciala, in sensul ca sincer nu imi amintesc cum ii chema pe nici unul din indivizii pe care i-am cunoscut, nici unde e blocul sau alte detalii neimportante de genu... tot ce imi amintesc e sentimentul de bine pe care mi l-a lasat acel tip si prietenii lui.... si sunt sigur ca intr-o zi o sa beau o cafea care o sa-mi aminteasca mai in detaliu de acea dimineata